Despre salariul minim

3


In SUA se dezbate intens problema majorarii salariului minim federal la suma de 15 USD pe ora. Dezbaterea a ajuns pâna la nivelul candidatilor la presedintie, problema fiind extrem de spinoasa in contextul in care exista presiuni imense din partea marilor angajatori gen WallMart pentru nu se majora salariul minim deoarece acest lucru le-ar afecta profiturile.

Riscul mentinerii actualelor niveluri salariale ar putea, insa, genera o crestere a inegalitatii sociale si, implicit, a posibilitatii aparitiei unor tensiuni care sa explodeze in revolte. De aceea, se pare ca, pâna la urma, salariul minim va ajunge la suma ceruta de muncitori, in ciuda opozitiei companiilor.

Diferenta dintre SUA si România este ca in America subiectul nu este tabu, poate fi dezbatut fara ca persoanele care il discuta sa fie acuzate ca ar fi extraterestri sau cine stie ce alte tâmpenii (am vazut, zilele trecute o imbecilitate mediatica in care niste persoane erau „suspectate de relatii comerciale cu Rusia”).

Societatea româneasca a incremenit intr-un proiect si nu poate depasi momentul. Sindicate nu mai exista, politicienii nu au curajul sa atace subiectul salariului minim, companiile se feresc ca dracul de tamâie sa deschida discutia iar societatea civila fugareste coruptii si vâneaza spionii rusi.

Desigur, micii intreprinzatori ar fi primii care sa protesteze fata de o crestere a salariului minim; dar daca ne gândim ca o crestere generala a salariilor ar insemna bani mai multi de cheltuit, poate ca rezultatul nu ar fi prea rau.

Problema este la marile companii, care s-au invatat sa-si „optimizeze” costurile si sa-si exporte profitul. In momentul in care un mare lant de supermarketuri are profit de 50.000 de euro/ an pe angajatul platit cu numai 800 de lei pe luna este greu sa-l determini sa mai puna 2-300 de lei la leafa. Desi plateste doar 16% impozit pe profit si nu 30%, ca in Germania.



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

3 COMENTARII

  1. „o crestere generala a salariilor ar insemna bani mai multi de cheltuit”
    O crestere generala a salariilor nu inseamna ca apar din senin mai multi bani ci inseamna ca are loc o redistribuire a banilor.
    Simplificand, putem spune ca banii cu care se maresc salariile sunt luati din dividendele pe care corporatiile le platesc actionarilor.
    Problema e ca in USA, stat esentialmente capitalist, exista fonduri de pensii private care au investit contributiile oamenilor fix in actiuni la aceste corporatii multinationale. Practic, americanul de rand nu-si ia pensie de la statul american cat isi ia (de exemplu) din profitul facut de Coca Cola in Romania.
    O crestere a salariului minim si implicit o diminuare a profitului corporatiilor, daca nu e facuta atent, pune in pericol siguranta financiara a celor care sunt „la pensie”, pentru ca fondurile de pensii primind mai putin dividend, vor trebui sa plateasca pensii mai mici.

    • Pai atunci cred ca o solutie foarte buna ar fi scaderea salariilor pentru ca sa creasca profitul companiilor si fondurile de pensii sa primeasca dividende mai mari. NOT!

      Acum, serios, argumentul asta nu e luat in considerare nici in SUA.

      In alta ordine de idei, va reamintesc celebra vorba a lui Henry Ford, care, intrebat de ce da salarii atat de mari muncitorilor din uzinele sale a raspuns sec: „Ca sa aiba cine sa cumpere masinile”.

  2. Nu am vrut sa aduc neaparat un argument impotriva cresterii salariului minim, desi nu sunt convins ca ar fi cea mai buna solutie. Am vrut doar sa accentuez ca situatia nu e chiar asa de simpla.
    Apoi, daca ne dam cu un pas in spate, si ne intrebam care ar fi primul motiv pentru care sa marim salariul minim (doar cel mai important motiv) s-ar putea sa gasim solutii mai eficiente.
    De exemplu, daca marim salariul minim ca sa ridicam nivelul de trai al celor din paturile de jos, acelasi lucru il putem face marind (sau reasezand) deducerea personala (care se ia in calcul la stabilirea impozitului). Evident ca statul pierde astfel niste bani, pe care i-ar putea recupera din niste accize pe anumite produse.
    Daca marim salariul minim ca sa marim contributia la CAS si sa avem bani de pensii, poate ca era mai bine sa lasam procentul contributiei neschimbat. 🙂

    Problema e ca la noi deciziile nu se iau in urma analizei fundamentale ci se iau spontan ca sa rezolve situatii de moment.
    Iar in cazul maririi salariului minim, am senzatia ca rezultatul nu va fi deloc unul pozitiv pentru cei care o duc prost deoarece, la noi, o marire a salariului minim probabil s-ar reflecta imediat in marirea preturilor. Cel putin marile corporatii asta cred ca vor face iar micii vanzatori vor prospera (de asemenea) aliniindu-si si ei preturile pe langa marii vanzatori. Statul va castiga (nominal!) mai mult prin aportul de TVA adus de marile corporatii, nominal vor putea creste si pensiile. In final, euro va creste… si vom fi ca in perioada ’92 – ’96.

    Da, este valida vorba lui Ford, dar nu stiu daca in Romania functioneaza acelasi sistem ca in SUA. Cum bine ati observat, la noi nu exista sindicate, si (daca e sa o luam marxist 🙂 ) asta inseamna ca (in lipsa constiintei de clasa) la noi nu prea exista muncitori. La noi majoritatea sunt lumpeni. Ori lumpenul isi priveste intotdeauna interesul individual, pe cand proletarul priveste interesul clasei sale.
    In rest, aveti dreptate, in alte parti parca se discuta mai mult, parca se dezbate mai mult. La noi totul se polarizeaza, totul e doar in alb si negru.

LĂSAȚI UN MESAJ