Despre morala si razboi

3


Razboiul nu este moral. E doar aplicarea ideii ca „eu sunt mai tare decât tine si o sa-ti iau toate bogatiile”. Ulterior se gaseste si o morala pentru justificarea agresiunii.

Romanii civilizau lumea, crestinii il aduceau pe Dumnezeu pagânilor, americanii impart democratia si elimina dictatorii.

Justificarea crimelor se poate face foarte usor. Multa lume este oripilata de crimele naziste si de ideologia rasista a Germaniei lui Hitler. Totusi, sa nu uitam ca, cu doar mai putin de jumatate de secol inainte, ideea ca o parte a populatiei unui stat poate avea drepturi mai multe decât restul, pe motiv ca ar fi in vreun fel superioara, nu era privita ca o nebunie.

Chiar si azi se reitereaza ideea ca ar exista niste fiinte umane care sunt „mai egale” decât restul deoarece ar fi primit dreptul divin de a conduce popoarele. Sa nu uitam ca inainte ca Hitler sa fi pus la cale industria lagarelor de exterminare, milioane de amerindieni au fost ucisi de invadatorii europeni in numele iubirii fata de Dumnezeu.

Razbiul din Irak a asigurat pentru multi ani petrol relativ ieftin Occidentului. Oficial, insa, a fost justificat ca o cruciada care sa-l impiedice pe Saddam Hussein sa foloseasca armele de distrugere in masa. Dupa mai mult de un deceniu de cautari, nu s-a gasit nimic macar o singura racheta nucleara irakiana.

Agresiunea contra Serbiei a fost justificata de faptul ca fortele de securitate sârbesti ar fi comis un genocid in Kosovo. S-a dovedit, apoi, chiar de catre ONU, ca nu a fost vorba de nici un genocid. Dar provincia a fost desprinsa de Serbia, devenind un experiment ratat de administrare internationala si un fief al mafiei.

Si nici macar nu a fost o ideea noua: ca sa obtina regiunea sudeta de la Cehoslovacia, in 1938, nemtii au provocat tensiuni, iar când autoritatile au inceput sa ia masuri, Hitler a denuntat „masacrul” etnicilor germani, determinând Franta si Anglia sa forteze Cehoslovacia sa cedeze regiunea Germaniei.

Razboiul civil din Siria a fost justificat ca fiind o incercare de a-l da jos pe dictatorul care conducea tara si de a aduce „democratia” in regiune. In realitate, s-a cautat crearea unei noi piete de desfacere si o sursa de petrol ieftin.

Dar, orice solutie naste o alta problema iar modalitatile in care se incearca rezolvarea crizei siriene au dus la efecte neasteptate.

Pe de o parte, implicarea Rusiei dat prilejul Moscovei sa faca o parada a puterii sale militare, pe de alta parte, asistam la o expunere a adevaratei fete a Turciei, dincolo de masca pro-europeana pe care o afisa de atâtia ani.

Noul otomanism turcesc, ideea de ridicare a Ankarei la nivelul de lider regional prin implicarea in conflictele de la granita si prin manipularea crizei refugiatilor, a creat o alta criza la nivel mondial. Nu doar politica, ci si militara si sociala. Dar despre acest aspect vom discuta mâine.



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

3 COMENTARII

  1. Nu e corect, dar de la biblie încoace, din străfundurile istoriei scrise (și pictate), lumea și-a împărţit pari și atomice. În afara celor extrem de bogaţi care-și măresc averile prin forţă, chiar și cei mici au o plăcere sadică şi deloc dezinteresată când îşi rupe gâtul vecinul: poate-mi rămâne mie lopata împrumutată sau poate reuşesc să mut gardul juma’ de metru în curtea defunctului; până şi în cimitir câteunul e îngropat hoțeşte în garsoniera altuia. Stat puternic nu vom fi niciodată, aşa că singura șansă să supraviețuim e să ne „dizolvăm” printre marii lumii, să devenim unii dintre ei.

  2. …şi mărul discordiei este Kapra vecinului…da’ sub soare este suficient loc pt. toate kaprele…
    Da’ între imperiile istorice ale lumii şi cel de-acu’: sionisto-anglo-ameriku oare cine şade?!

    ” Fără nici un fel de avertisment, un trib necunoscut, apărut dintr-o lume străină, a muşcat adânc din inima Europei. Călareţii desăvârşiţi, dedicaţi până la moarte arcului cu săgeţi, au lovit ca fulgerul. Pe unde au năvălit nu a mai rămas piatră peste piatră…Au ucis bărbaţii, au siluit femeile, au înrobit copiii, au ars şi jefuit cetăţi, oraşe, sate. Au distrus totul în calea lor precum nişte lăcuste uriaşe, jumătate oameni – jumătate cai, trimişi din adâncurile iadului. Ei au fost hunii, călăreţii Apocalipsei”…. Istoricii lumii au demonstrat că hunii erau un neam de sorginte turcă. Doar că, turcii din acea vreme aveau o înfăţişare total diferită de cetăţenii de azi… cu care avem o bună cooperare: de la turci ne-am ales cu ibricul, ciubucul, rahatul, sarailia, Rely, Lalely, Ghiulsum etc iar noi, „băieţi deştepti” dezvoltăm turismul prin Antalya, Istanbuuul, ne tratăm de afecţiuni la şale, di rupturi vechi pi la ligamente la genunchi, ne dregem cu intervenţii estetice prin clinicile d.lor, ridicându-se la modu’ existenţialist, întrebarea: Câte parale a dat Andreea Tonciu ca să-şi taie nasul la turci?! ce-i drept, o reuşită medicală. Ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi place, nu-i aşa? Lui Dumnezeu nu-i place însă războiul!!!

  3. Fiinţa umană se găseşte în dizarmonie cu ea însăşi, cu cei din jur, cu natura, cu lumea-ntreagă şi-un întreg Univers, atunci când sufletul este captiv în întuneric, necunoaştere, neiertare şi neiubire. Pe cale de consecinţă, când este pace în sufletul nostru, este pace în lume, şi un întreg Univers se deschide spre a se lăsa descoperit. La fel se întâmplă cu civilizaţiile aflate în captivitate de-a lungul vremurilor(cauza războaielor), care pt. a se elibera au nevoie de lumină – infuzie de fotoni, demonstrat ştiinţific.
    În opinie personală, graniţele n-ar avea decât rolul de a delimita pur şi simplu ceea ce este unic/ specific fiecărui popor, întru asigurarea diversităţii evoluţiei pe Pământ, ceea ce amprentează cronica universală, cosmică. A fi spiritual înseamnă a gândi, vorbi,acţiona în rezonanţă cu legile precise şi eterne ale universului, incompatibile cu starea de conflict, mai mult, război.
    Ca stat naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil conform dispoziţiilor art.1 din Constituţie, România de astăzi, se află pe teritoriul a ceea ce a reprezentat în trecut, Sarmisegetuza, Sarmis=Tăramul Nemuririi şi ceea ce va fi în viitor ” Grădina Maicii Domnului”, că vrea sau nu vrea cineva anume.

LĂSAȚI UN MESAJ