Două știri mi-au reținut atenția în zilele din urmă, deși ele au trecut aproape neobservate în mass media. Pentru că nu sunt cu terorism, politică, cu scandaluri de corupție, și nici cu vedete care și-au mărit sau micșorat sânii. Chestie care cică ar interesa foarte mult „opinia publică”, după cum se exprima un moderator de emisiune de divertisment (una jalnică, așa cum sunt la noi mai toate, de fapt), referindu-se la încercările dramatice (vai!) prin care a trecut recent Nicoleta Luciu într-o clinică de lux din Istanbul. Așadar, cu atâtea probleme pe cap, devastatoare, cutremurătoare, de maximă senzație, cine să mai observe, și cui să-i pese că, recent, au dispărut o revistă de cultură, numită chiar așa, „Cultura”, și o emisiune de cultură din grila unui cunoscut post de televiziune. Este vorba despre populara emisiune „Omul care aduce cartea”, făcută celebră și foarte populară de criticul literar Dan. C. Mihăilescu, el anunțând pe blogul său scoaterea emisiunii din grila de programe a anului viitor. Motivul este lipsa banilor. Ah, banul care a falimentat lumea, potrivit unui paradox al lui Emil Cioran, unul dintre autorii preferați ai lui Dan C. Mihăilescu.
Dar niciodată cultura autentică nu a funcționat pe principiul rentabilității, pentru că ea este o valoare în sine, și nu una de piață. Investiția în cultură este pe termen lung, și are profituri foarte importante pe mai multe planuri ale formării unui om, acesta având nevoie nu numai de cerințe de primă necesitate, ci și de hrana pentru spirit. Una vitală, dacă nu vrem să ne transformăm în ființe vegetale. Avea dreptate academicianul Augustin Buzura (care a înființat o revistă valoroasă, cu o foarte bună echipă de profesioniști, „Cultura” având o personalitate bine conturată în peisajul nostru revuistic) să afirme că, „Statul ar trebui să-și apere cultura, cum își apără spațiul aerian sau pământul apa, aerul. Trebuie să aibă grijă să fie curate, nepoluate. Așa ar trebui să-și păstreze spiritul, nepoluat. Cimentul, oțelul au aceeași formulă pretutindeni, dar spiritul nu are…”
Dar cine mai are timp și grijă să se gândească la astfel de lucruri într-un timp al culturii de mall-uri, al divertismentul nevertebrat, decerebrat, de o inepție și o vulgaritate revoltătoare? Cererea de un anumit consum, cel lejer, evident, terorismul rating-ului fac adevărate ravagii astăzi. Continuăm să distrugem, să dărâmăm mai mult decât construim, în zona culturală infrastructura deteriorându-se pe zi ce trece. Au dispărut librării, reviste, galerii de artă, cinematografe, cămine culturale, etc., acum se închid alte instituții, în urma promulgării legii referitoare la riscul seismic, astfel că situația chiar este una dezastruoasă. Fără o investiție majoră în cultură, în educație, pentru că la noi, la ora actuală, deficitul de educație (cu toate tipurile ei) este mai mult decât îngrijorător, vom avea o populație în loc de un popor. O populație înturmerizată, stăpânită de spiritul de turmă, abrutizată de ignoranță și de sărăcie, bulucindu-se la sfintele moaște, așteptând minuni cerești.
