Nici dupa tragedia din weekend de la Bucuresti nu ne-am dezmeticit si continuam sa judecam lucrurile dupa acelasi sablon incremenit de ani de zile: “politicienii sunt de vina”. E drept, sunt mii de cazuri in care vina pentru declansarea unor tragedii mai mari sau mai mici o poarta politicenii, fie ca sunt legiuitori, fie ca sunt din Executiv.
Dar, concret, in cazul de la Club Colectiv vina este in proportie de 90 la suta a organizatorilor evenimentului si a detinatorului spatiului. Exista legi, exista normative care reglementeaza acest gen de activitati. Faptul ca proprietarul spatiului a cerut si obtinut autorizatie pentru restaurant cu 80 de locuri dar a organizat un concert cu 400 de participanti si artificii nu poate fi imputat nici parlamentarului si nici ministrului. Daca cineva trece pe rosu si e accidentat, cine este de vina? Parlamentarul a votat Codul Rutier, ministrul l-a pus in aplicare dar când politistul il amendeaza pe contravenient, acesta ii sare in cap si se roaga sa fie iertat.
Revenind la cazul de la Bucuresti, aproape nimeni nu si-a pus intrebari simple: ce cautau masinile parcate pe aleea de acces impiedicând interventia serviciilor de urgenta? Ca iar nu e vina politicienilor pentru asta. De ce s-au aprins artificii desi nu era luata autorizatie pentru lucrul cu focul?
Par probleme minore, dar, in realitate, fac diferenta. Si nu, nu e de competenta ministrului cum parcheaza cetateanul.
Aud voci cum ca in alte tari e altfel, ca autoritatile fac tot felul de controale, ca se aloca bani si resurse pentru ca sa se evite genul acesta de tragedii. Da, dar in acele tari cetateanul nu sare in sus ca sunt prea multi angajati in serviciul public si ca acestia traiesc degeaba pe spinarea angajatilor din mediul privat. Si nici nu tipa ca li se iau prea multe impozite si prea mari. Noi, românii, ne-am obisnuit cu dublul standard: sa platim putin si sa primim mult in schimb.
E timpul sa recunoastem faptul ca o parte din vina pentru modul in care se desfasoara lucrurile in tara ne apartine. Ca daca vrem o tara ca afara, trebuie, inainte de toate, sa ne schimbam noi, sa incetam sa nu ne mai pese si sa ne implicam.
