Nu e prima oara când tinerii (studenti ori absolventi) sunt derutati cu privire la folosirea cuvântului-cheie din îndeletnicirea esentiala a lor în cei trei, patru sau chiar cinci ani de învatatura. (Pe usa unei încaperi dintr-o institutie de învatamânt superior am vazut înscrisul „ACTE DE STUDIU“, ceea ce ar crea impresia ca acolo se studiaza diverse documente, ca într-o sala specializata de la Arhivele Nationale, judecatorie etc.). La cursul festiv de anul acesta m-am decis sa practic, ca filolog, un joc de cuvinte. Auzind când „anii de studii“, când „anii de studiu“, am îndraznit sa spun ca pluralul este valabil pentru perioada de învatatura, când studiile au impus prezenta a doi parteneri: profesorul si studentul. „Din acest moment, dragi absolventi, începe studiul – la singular deci –, adica fara asistenta pedagogica si pe raspunderea fiecaruia dintre voi. Diploma va da nu doar dreptul, ci si obligatia de a practica studiul individual.“
Nici lucrarile de informare nu sunt clare sub aspectul alcatuirii îmbinarilor de cuvinte: DEXI (2007) vorbeste despre bursa de studiu (la cuvântul-titlu „studiu“), dar despre bursa de studii (la cuvântul-titlu „bursa“). DEX-ul (2012) lasa sa se înteleaga ca pluralul e valabil doar pentru a puncta o perioada mai lunga: „expr. A-si face studiile a a parcurge succesiv diverse grade de învatamânt“, pe când DEXI este mai precis: „a urma cursurile unei scoli, ale unei institutii de învatamânt“; NDULR (2006) restrânge sfera: „(la pl.) învatamânt (universitar)“. Si MDA este limitativ: „Pregatire (intelectuala) dobândita, de obicei, într-o institutie de învatamânt (superior)“. (Cuvântul „studiu“ apare într-o lucrare de geografie din 1835, semnată de I. Genilie.) A doua expresie formata cu acelasi verb este „a tine (pe cineva) la studii“ (DEXI), iar sintagmele tematice sunt studii aprofundate (masterat) sau, generic, studii superioare/liceale/gimnaziale. Din dictionare transcriem si extrasele ilustrative: „Ce-ai sa ajungi, cu studiile neterminate?“ (M. Preda); „În tinerete ispravise studii stralucite în Sorbona“ (Cezar Petrescu); „Dupa aceste putine cuvinte schimba conversatiunea, întrebându-ma despre studiile ce facusem la Paris“ (Ion Ghica).
Alteori pluralul apare însotit de determinari ale unui domeniu: „Unele studii darwiniste mi-au cazut în mâna“ (L. Blaga) sau desemneaza, în arta, o suma de exercitii: „studiile lui Rahmaninov“ ori „Pleaca sa faca studii de copaci la Fontainebleau“ (Al. Vlahuta).
Revenind la observatia ca studiile presupun relatia dintre un educator si un educat, se cuvine sa mentionam macar finalul unui alt curs festiv, de data aceasta al clasei a VIII-a de la Colegiul National „Gheorghe Vranceanu“. Zece (!) absolventi au urcat pe scena Salii „Ateneu“ purtând câte o litera din enuntul VA MULTUMIM, adresat dascalilor din cei patru ani de studii. (Eleva – T a ridicat parca nefiresc de mult cartonul respectiv, pentru a atentiona asupra semnului diacritic, desigur…) Clasa-fanion (diriginte, Laura Gavriliu) a înregistrat doua medii generale de 10 si foarte multe alte note mari. Studiile, pentru ei, continua.
Ioan Danila
