De ce mai scrieti?… (V)

0


Am adresat unor scriitori, poeti, dramaturgi, istorici si critici literari, profesori universitari, intrebarea: ,,De ce mai scrieţi, într-o vreme în care nici măcar scriitorii nu se (prea) citesc unii pe alţii?” Răspunsurile sunt minunate…

„Trebuie sa scriu… ca sa ma salvez!”

Viorel Savin (foto), scriitor, dramaturg, poet: ,,Facând abstractie de destinatarul scrierilor, raspunsul meu la intrebarea «De ce mai scrieti, intr-o vreme in  care nici macar scriitorii nu se (prea) citesc unii pe altii?» este scurt si adevarat: «Trebuie sa scriu ca sa ma salvez!» Ceea ce inseamna ca eu scriu în primul rând pentru mine; pentru a afla cine sunt, ce caut pe aici, de ce am relatiile pe care le am cu mine, dar si cu ceilalti, cum mi le pot explica/limpezi, de ce, ca om, îmi este interzis accesul la liniste, la bucurii, la fericirea visata si, în general… DE CE, MAI OAMENI BUNI?!…

Partea a doua a intrebarii ma lasa oarecum indiferent. Ce face cititorul obisnuit sau profesionist, daca e harnic sau lenes cu literatura mea, e treaba lui. Îl priveste cum îmi întâmpina efortul. Însa, dupa traversarea unei dure experiente de viata, si dupa punerea ei cu onestitate si cu altruism în paginile cartilor pe care le-am scris, am convingerea ca «fratele meu cititorul» – dupa cum ar zice Petre Isachi -, daca vrea sa se salveze, trebuie sa ma citeasca! – De aici încolo, restul propozitiilor sunt digresiuni inutile caci, iata, traiesc vremea in care in profesiile vitale pentru tara si Stat nici nu se mai aminteste macar de… ONOARE. Iata: parcurg vremuri în care conceptul de MORALA a fost cu nerusinare golit de principii, de norme, de reguli, lasându-i-se în folosinta doar intelesul primitiv de «mustrare»; sufar vremea urâta in care CINSTEA, din trasatura frumoasa si obligatorie de caracter, a ajuns sa îi defineasca pe cei slabi (cei decenti), în raport cu cei puternici (cei hulpavi), si… doar atât, – fara nicio consecinta în opinia publica!… Nu mai vorbesc de LEGE, confiscata si modificata de fiecare „gasca” de indivizi in interesul lor; mai nou, acestia pun mâna pe PUTERE nu prin consens democratic, ci prin complicitati subterane cu asa-zisii lor dusmani de moarte, chipurile: adversarii lor ideologici!…

În aceste conditii apocaliptice – nu-i mult spus! -, nu pot face altceva decât, ca raspuns la întrebarea «de ce naiba mai scrii?», sa reiterez la nesfârsit citatul din «Evanghelia eretica» sau «Istoria lui Melec Purtatorul de Nuca si de Nyvas in Cretinozauria», cu care am inceput: «Trebuie sa scriu… ca sa ma salvez!» – Cartea aceasta, desi tiparita deja în patru editii girate de edituri cunoscute (Junimea – în 2000, Princeps Edit – în 2003, Casa scriitorilor – în 2005 si TipoMoldova – în 2011), a fost citita, ai dreptate în întrebare: de înca de foarte putini; si, din graba, din suficienta sau pur si simplu din ofuscarea lectorilor, a fost inteleasa si de mai putini. Dar, sunt împacat: eu… mi-am facut (si imi fac) datoria!”



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

LĂSAȚI UN MESAJ