De ce mai scrieti?… (III)

0


Am adresat unor scriitori, poeti, dramaturgi, istorici si critici literari, profesori universitari, intrebarea: ,,De ce mai scrieti, într-o vreme în care nici macar scriitorii nu se (prea) citesc unii pe altii?” Raspunsurile sunt minunate…

,,Scriu, de multi ani, pentru ca nu mai pot trai altfel…”

Stefan Munteanu (foto), prof. univ. dr., membru al Uniunii Scriitorilor din România: „Fara a cugeta prea mult, recunosc, deschis, ca in ultimii ani, având in vedere demersul publicistic, mai simt presiunea doar a doua forte: obligatia si pasiunea. Sunt obligat, adesea, sa scriu din ratiuni didactice, desi suport cu durere constatarea ca marea majoritate a studentilor nu-mi mai citesc textele decât în masura în care tintesc o nota de trecere. Sunt obligat, uneori, sa scriu, din ratiuni sociale, despre câte o carte în care nu am totala încredere. Finalul este la fel de dureros întrucât, fiind incapabil sa mint, în loc sa-mi fac noi prieteni mi-i îndepartez si pe cei conventionali. În asemenea situatii descopar faptul ca sunt foarte putin kantian, ca nu pot intelege datoria ca pe un fapt pur de constiinta, ca nu traiesc intr-o societate ideala, ca nu-mi pot sacrifica pasiunea. Si atunci, pentru a câstiga ceva consolare, inclin sa cred ca ratiunea si pasiunea omului nu trebuie puse în conflict, ca ratiunea nu trebuie sa omoare pasiunea, dupa cum nici pasiunea nu trebuie sa neglijeze prezenta ratiunii. Scap astfel si de povata schopenhaueriana si ramân cu Eminescu, pentru a-mi descoperi si rafina asimptotic pasiunea.
Asadar, scriu, de multi ani, pentru ca nu mai pot trai altfel, pentru ca am fost ajutat de geniul eminescian, fara a-mi cere nimic în schimb, sa inteleg ca bulevardul conditiei mele nu poate fi incadrat decât între conditia fiarei si conditia ingerului. Altfel spus, pentru a întelege acest adevar, esential, am avut nevoie de poezie si filozofie, de pasiune si ratiune, nu separate, ci conjugate, tocmai ca in viziunea eminesciana. Fapt este ca eu vreau sa inteleg din ce in ce mai bine acest mister. Pentru aceasta citesc, apreciez si scriu. Si, daca voi reusi sa scriu cu noima, voi descoperi si cititori, poate chiar printre studentii care, deocamdata, inca nu si-au descoperit pasiunea. Indiscutabil, daca exista pasiune, exista si speranta, exista si bucurii, exista si neimpliniri, care vor trebui consemnate”.



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

LĂSAȚI UN MESAJ