Cum se dă o lovitură de stat

Încă de dinainte de război, petrolul iranian era exploatat de englezi. În sensul că britanicii luau 2/3 legal iar din treimea rămasă Iranului, o mare parte era furată tot de englezi. Premierul iranian, Mossadeq, a solicitat Parlamentului – Majlis – îndreptarea situației. În aprilie 1951, Majlis votează naționalizarea producției de petrol.

Englezilor nu le-a convenit și instituie în septembrie embargo-ul internațional asupra petrolului iranian. Armata britanică pregătea invazia câmpurilor petroliere cu 70.000 de soldați. Mossadeq, premierul iranian, 69 de ani, se plânge la ONU și la Casa Albă. Președintele SUA, Truman, îl avertizează pe Churchill că nu va susține invazia Iranului; Churchill amenință că Marea Britanie nu va mai sprijini SUA în Coreea. În vara lui 1952 toată lumea era în impas.

La 26 noiembrie încep primele discuții între SUA și Marea Britanie pentru o acțiune subversivă care să răstoarne Guvernul iranian. Trebuia găsită o motivație. Așa cum peste ani, pentru Irak s-au inventat armele de distrugere în masă, pentru Iran s-a inventat amenințarea comunistă. Asta, deși partidul Tudeh (comunist) nu avea decât 2.500 de membri și era în ilegalitate. Dar CIA avea bani. Au fost cumpărați politicieni iranieni, lideri religioși și interlopi. Au fost mituiți senatori, ofițeri ai armatei, editori și publiciști, grupuri de bătăuși.

La 4 aprilie CIA trimite un milion de dolari la Teheran. 150.000 de dolari s-au cheltuit pe editarea de material de propagandă și pentru mituirea presei. Au fost mituiți membrii Parlamentului pentru a-l proclama pe Zahedi premier. Șahul Iranului nu prea voia să se pună cu premierul. CIA o aduce de la Paris pe sora sa geamănă, Prințesa Ashraf, pentru a face presiuni asupra monarhului. Fără succes. La 1 august este adus generalul Norman Schwarzkopf (tatăl viitorului comandant al Furtunii în Deșert), care pregătise Jandarmeria iraniana, pentru a-l convinge. Șahul refuză, de teamă că armata nu o să i se alăture. Kim Roosvelt – omul CIA care se ocupă de caz – își pierde răbdarea și îl presează personal pe Șah. Acesta, îngrozit, fuge în stațiunea regală de la Marea Caspică.

Roosvelt redactează un ordin regal prin care premierul Mossadeq era demis și Zahedi numit prim-ministru și-l da șefului gărzii imperiale pentru a-l înmâna Șahului să-l semneze, în caz de nevoie, sub amenințarea armei. Începe propaganda în presă: Mossadeq este comunist și evreu, găștile plătite de CIA încep să atace imamii și profanează moschei, dându-se comuniști. La 14 august, Mossadeq a mobilizat garnizoana Teheranului.

Când garda imperială a venit să-l aresteze, a fost dezarmată. Zahedi s-a ascuns. Pe 16 august, dimineață, Radio Teheran anunță că lovitura a eșuat. Seara, CIA înmânează 50.000 de dolari interlopilor. A două zi dimineață, sute de oameni ies în stradă și se dedau la acte de vandalism. Pe 19 august, sunt aduși la Teheran mii de oameni din regiunile sudice, din triburile ale căror căpetenii fuseseră plătite de CIA.

Mulțimea a devastat patru redacții ale ziarelor și sediul unui partid care-l sprijinea pe Mossadaq, apoi a intrat în sediul Guvernului. A fost atacat oficiul telegrafic, ministerul propagandei și sediile poliției și armatei. CIA a ordonat gărzii imperiale să atace casa în care se afla Mossadeq. Au murit 200 de oameni, iar, după o zi de confruntări, premierul se predă.

Stă trei ani în închisoare și alți zece în arest la domiciliu. Zahedi primește un milion de dolari și se apucă de distrus opoziția și de umplut închisorile cu inamicii politici.

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"