Cum m-am lecuit de talk-show-uri

1


De talk-show-urile de la televiziunile românesti, vreau sa spun. Am cazut, aidoma multora dintre noi, in capcana lor otravita de can-can manipulatoriu, risipindu-mi o mare parte de timp, asistând la spectacolul despre nimicul agresiv oferit de analfabeti ai comunicarii: politicieni, toape nationale, infractori care pozeaza in candidati la posturi vacante de sfinti etc. Acuzatii fara argumente, urlete, gesturi de mahala, amenintari, ironie lipsita de inteligenta, dezvaluiri ,,senzationale” intuite pâna si de prunci, incursiuni pe sub plapume, publicitate prost mascata si jenanta, partizanat manifest, lipsa de staif cultural, doar vagi urme de civilizatie, verdicte justitiare… Toate astea sunt prezente in talk-show-urile noastre.

Cum m-am lecuit de talk-show-uri? Am incercat, mai intâi, un discurs pedagogic, spunându-mi ca-mi pierd o mare parte din scurta viata, asistând la spectacolul unor tâmpenii, desi, doar la doi pasi, mă asteaptă biblioteca in care cel putin câteva zeci de titluri asteapta sa le devorez profunzimile. Nu prea a avut succes strategia.

Prima bresa serioasa in capcana otravita a talk-show-urilor a facut-o un politician jurist, despre care am avut naivitatea de a crede ca este de buna credinta. Intr-o zi, acesta m-a lovit in moalele capului, sustinând, sub privirile uimite ale unui moderator, ca parlamentarii / guvernantii infractori trebuie sa se bucure de un… plus de prezumtie de nevinovatie, intrucât n-au fost avertizati oficial, in scris, la inceput de mandat, cu privire „la pericolele de coruptie care-i pândesc”.

Moderatorul ii spunea ca sustine trasnai, dar el, juristul, facatorul de legi, insista sa argumenteze tâmpenia… Lovitura de gratie a fost primita de catre capcana talk-show-urilor din partea unei istorioare pe care mi-a depanat-o Umberto Eco. Istorioara pe care o rezum, apelând la memorie…

Un dominican se plimba prin gradina, spunându-si rugaciunea. El il vede in preajma pe un iezuit facând acelasi lucru, dar care, in acelasi timp, fuma.

Dominicanul ii atrage elegant atentia acestuia, spunându-i ca superiorul sau, pe care-l intrebase daca poate fuma in timp ce se roaga, ii raspunsese negativ, pentru ca in timpul rugaciunii nu trebuie sa faci nimic altceva.

Iezuitul, zâmbind prieteneste, i-a spus ca dominicanul formulase gresit intrebarea adresata superiorului sau. El, de pilda, il intrebase pe superiorul sau daca poate sa se roage in timp ce fumeaza si superiorul i-a raspuns afirmativ, intrucât este bine sa te rogi tot timpul si in orice imprejurare…

Ce arta a comunicarii!, mi-am zis. De ce nu mi-as desfata spiritul cu asemenea nestemate ale logicii, in loc sa-mi mentin viu statutul de prizonier de talk-show? Cum de nu vazusem pâna acum asta, desi chiar si Biblia ne ofera exemple magistrale de comunicare elevata.

Va amintiti, desigur, de modul in care la o intrebare se poate raspunde civilizat, inteligent, stralucit, cu o alta intrebare…,,Unde este Abel?”… ,,Sunt eu oare paznicul fratelui meu?”… Stim ca politica inseamna mai ales manipulare, dar una este sa asisti la un exercitiu de manipulare in care strategiile sunt invectiva, mârlania sau santajul, si alta este manipularea practicata prin apeluri la ,,trucuri” logice (sofismele, de pilda…) sau umor. Aurel Codoban ( Comunicare si negociere în afaceri, Risoprint, Cluj-Napoca, 2007) ofera un exemplu anecdotic interesant, care circula vesel de mai mult timp prin Buhusi.

Zice-se ca Berkovitz este rugat de nepotul sau din Buhusi sa-i gaseasca o slujba. Berkovitz il suna pe Clinton, amintindu-i ca, la un simpozion pe teme evreiesti, liderul american i-a aratat niste poze de familie. Berkovitz l-a intrebat direct daca, date fiind aceste relatii de… apropiere, n-ar fi de acord s-o casatoreasca pe fiica sa, Chelsea, cu nepotul din Buhusi.

Incurcat, Clinton i-a spus ca ii respecta mult pe evrei, dar o casatorie intre Chelsea si un evreu necunoscut din Buhusi ar fi cam peste mâna. Bine, i-a raspuns Berkovitz, dar nepotul meu nu este un obscur, ci viitorul director al F.M.I.

Clinton, cu atitudine vizibil schimbata, a propus ca dialogul sa ramâna deschis. Vreme in care Berkovitz l-a sunat pe Strulovitz, prietenul sau de la F.M.I., propunându-i sa-i angajeze nepotul.

Fireste, in prima faza, acesta a refuzat politicos, dar când a aflat ca buhuseanul va fi ginerele lui Clinton, problema angajarii a fost ca si rezolvata…

Vreau sa spun ca macar atât as dori de la talk-show-urile noastre: o manipulare ceva mai civilizata…



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ