Cultura ignorantei?

0


Greu de imaginat un sistem mai bulversat decât învatamântul nostru, de-a dreptul bramburit, de peste doua decenii, printr-o suita de reforme heirupiste. Toti câti s-au perindat pe la Ministerul Educatiei au mai „implementat” câte ceva, au umblat pe ici pe colo, ba au scos, ba au introdus materii noi, reusind sa buimaceasca si profesori, si parinti, dar, mai ales, pe elevi.

De aici, rezultatele dezastruoase de la examene. Acum se grabesc sa scoata, de pe la umanioare, materii importante, cum ar fi istoria, latina, ba le-a casunat si pe muzica. Ma rog, cica e o echipa alcatuita, majoritar, din matematicieni (fata de care am toata stima, de altfel), care lucreaza acum la o reforma, acestia gândind, cum se stie, mai abstract. Pai, nu-i asa? de ce-or mai fi având nevoie elevii sa afle care ne sunt radacinile, de unde ne tragem, ce-i cu istoria noastra, cu istoria limbii române, cu literatura, cu arta? Întrebari, întrebari.

Daca tot ducem în scoli calculatoare, mai trebuie oare ca elevii sa stie sa scrie si sa citeasca? As! Nu e oare asta un chin pentru bietii copii care, oricum, vad ca în societatea noastra altele sunt modelele de succes, ca unii au ajuns mari oameni de afaceri, cu conturi grase, fara sa se canoneasca învatând? Nu stiu sa se exprime corect, habar nu au de limba româna (care e grea, e adevarat!), asa ca, daca-i pui sa scrie, te îngrozesti.

Poate ca se pricep la desene (sigur, nu la cele rupestre, macar faza asta cred ca au depasit-o), dar la cele animate, cu actiune, cu luare si dari de spagi, cu fentarea legilor, la asta, fara nicio îndoiala ca sunt maestri! Incompetenta, coruptie, capatuiala, asta vad copiii nostri în societatea româneasca. O schimbare adevarata ar însemna o reforma de substanta a scolii, a moravurilor, o depasire a inertiilor. O încetare a circului public despre educatie.

Educatia este un teritoriu gingas, în care profesorii sunt generosi cu elevii, iar acestia raspund la fel.

E un du-te vino între unii si celalalti, important fiind timpul petrecut împreuna întru cunoastere. Sa-ti cultivi mintea neîncetat, sa te preocupe starea ta de spirit, de suflet, asta se numeste educatie permanenta, formare continua. De asta avem nevoie. Nu de „cultura ignorantei”, de manipulare grosiera. În procesul educatiei este nevoie de sens, de semnificatii, de idei. Tânara generatie, generatia „turbo”, cum i se mai zice, e mare amatoare de viteza, vrea totul rapid, aici si acum. Educatia este însa un proces îndelungat, de o viata, însemnând acumulari succesive, evaluari, reevaluari.

Educatie, învatamânt, asta echivaleaza cu mereu reînnoita noastra nevoie de retrospectiva. Adica, asa cum spune academicianul Solomon Marcus, cu „nevoia de a ne nedumeri acolo unde anterior crezusem ca ne-am lamurit. Avem nevoie de întrebari, de explicatii, de contemplare, de poveste, de poezie, de încântare”. De creativitate. Ceea ce lipseste, aproape cu desavârsire, din învatâmântul de la noi.



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

LĂSAȚI UN MESAJ