Forfota mare, sâmbata, la ora 6, in piata angro a Bacaului. Intr-o ora, mare parte din marfa e deja vânduta. Producatorii se trezesc cu noaptea-n cap si vin de la zeci de kilometri ca sa-si astepte cumparatorii.
“Ce sa facem? Nu avem incotro. Altfel, râd samsarii de noi, vin si ne dau 50 de bani pe un kilogram de cartofi”, explica Razvan Ceasar, 24 de ani. Aici ii vinde cu 80 de bani, “nu-i cine stie ce diferenta, dar la cantitati mari se simte!” Capia rosu costa 2,8 lei/kg, rosiile 1,8 – 2 lei, prunele 0,90.
“Noi suntem producatori adevarati, cultivam circa 20 de hectare in Chetris” spune Razvan Ceasar, cu mândrie. “Altii cultiva de la turci”, adauga Valentin Misca, ajutorul sau, aratând discret spre cutiile cu nectarine de peste drum.
Aflu, uimita, ca Razvan e economist cu diploma, specializat in turism, totusi a decis sa faca agricultura. Anul trecut, in octombrie, a obtinut primii bani pentru un proiect de 20.000 de euro finantat pe masura destinata “Tinerilor fermieri”, iar anul acesta a depus un proiect de 110.000 de euro pentru achizitia de utilaje. Isi face planuri, scrie proiecte, cultiva cartofi, ardei si rosii, aduce legumele la piata si le vinde… La 24 de ani, altii nici nu stiu ce vor. “Tânarul fermier” din Chetris nu sta pentru ca nu vrea sa-i stea norocul.
“Am terminat Facultatea de comert, turism si servicii, dar m-am hotarât sa ma ocup de agricultura. Acesta e viitorul. Parintii ma sprijina si sper sa mearga afacerea. Am avut si o brutarie in Tamasi, dar ne-au distrus comerciantii. Când a venit criza au inceput sa vânda si prin comune.”
Razvan Ceasar, economist si agricultor din Chetris
“Rosii din Holt”, sanatoase si frumoase!
Laurentiu Tamas, 46 de ani, a scris pe eticheta “Rosii din Holt”, ca sa stie cumparatorii ca e producator autohton si pot avea incredere in legumele sale. Le-a crescut in solar, ca afara se fac urâte, “nu-s asa rotunde si frumoase”.
Adevarat, legumele sale sunt sanatoase, netede, una si una! Nu-i foarte multumit deoarece nu intotdeauna câstigul e mai mare decât suma investita si nu intotdeauna munca, efortul, stresul aduc profitul sperat. Vara vinde rosii, ardei, vinete, iarna pune spanac, ceapa, salata, leustean si le vinde primavara, foarte devreme, la taraba.
“Am si carnet de producator, si societate, ca sa suplinesc, altfel nu as rezista!”, spune. Acum e agricultor, dar in tinerete a fost sudor. “Am lucrat la Vulcan, cea mai buna intreprindere din tara, dar, cum stiti, lucrurile nu au mai mers. Cine mai are nevoie acum de sudori? Si, sa fim sinceri, cine mai are nevoie de o slujba platita cu salariul minim pe economie?”
“E cheltuiala multa si nu scoti banii pe care ii bagi. Trebuie sa investesti mult, sa ai sere incalzite, sa faci tratamente, stropiri si sa iesi devreme pe piata. Daca iesi cu rosii in mai-iunie si le dai cu 4 lei, da, atunci câstigi.”
Laurentiu Tamas, producator din Holt – Letea Veche
“Nici amprente nu mai avem!”
Toader Moroi, 41 de ani, vine tocmai din Stolniceni, judetul Iasi, ca sa vânda mirodenii, dovlecei, salata, ceapa… E ajutat de soacra lui, care desi are 63 de ani se trezeste la miezul noptii ca sa vina in angro-ul din Bacau.
“Muncim de dimineata pâna seara, nu stim ce-i aia odihna”, marturiseste matusa Ileana, privindu-si mâinile batatorite cu atentie, ca si cum nu ar fi ale sale. Ginerele a facut scoala, a fost mecanic de intretinere la fabrica de perdele din Pascani, dar la ce i-a folosit? “Ultimul venit e primul plecat. S-a restrâns activitatea si nu au mai avut nevoie de noi, cei tineri. M-am intors la agricultura”, povesteste Toader.
Il ajuta “singurul parinte ramas in viata” si copiii mai mari: Irina, 16 ani, si Gheorghita, 14 ani. “Ne trezim dimineata, la ora unu, la doua plecam, iar la ora 3 suntem in Bacau.” Ei cultiva, ei vând. Au oameni la lucru doar ca sa faca “snopii” de marar si cimbru, in rest fac totul in familie. Trei sferturi din an trudesc, iar patru luni hiberneaza, spune Toader Moroi, râzând.
Ei, nu chiar, “iarna ne ocupam de animale, crestem, pentru noi, curcani, gâste, porci…” Azi i-a mers bine. “Nu am avut concurenta si am vândut repede”, spune el, apoi se intoarce spre un nou cumparator, gata sa-si laude salata si ceapa, proaspete, abia zvântate de roua.
“Nici amprente la degete nu mai avem de atâta legat la cimbru. «Boierii» vor legaturi mici, ca sa le vânda pe taraba la bucata. Niciun om de la oras nu ar rezista. Noi muncim la câmp liber din martie pâna-n octombrie, iar din noiembrie pâna-n februarie, in gospodarie.”
Toader Moroi, agricultor din Stolniceni – Iasi
