Cristi Gosav, 18 ani: “Teatrul m-a invatat lectia increderii, Geografia ma tine pe harta!”

    0


    Daca din senin, indiferent de context, cineva m-ar pune sa numesc o persoana care in ultima vreme mi-a ietit in cale si e demna de o poveste, as spune negresit: Cristi. Cristi Gosav. De ce?, as fi, desigur, intrebata, iar intr-o fraza doar, primul meu raspuns meu ar fi: pentru ca este unul dintre acei tineri de care, in ciuda sau tocmai datorita nonconformisului sau te vei atasa de la prima vedere, de la prima conversatie pe care vei fi avut vreo ocazie mai mult sau mai putin speciala sa o ai cu el. Al doilea raspuns intr-o fraza ar fi: si pentru ca e coborât, parca, din versurile lui Ion Minulescu – puse frumos pe melodie de trupa Mondial -, ”Pe harta Europei”. Al treilea scurt raspuns ar fi: si pentru ca e inca unul dintre tinerii minunati ai României care au ales, insa, sa plece din tara.

    Daca as fi, apoi, sa spun mai multe, povestea mea despre el ar suna cam asa. Pe Cristi Gosav, inainte de a-l cunoaste si a sta de vorba efectiv, il remarcasem (de la distanta, inclusiv pe Facebook) ca fiind unul dintre acei tineri foarte activi in comunitate prin pasiunea lui pentru teatru. Prezent la mai toate evenimentele cu specific din Bacau, in calitate de spectator si voluntar inflacarat, prezent, totodata, pe scena, in calitate de membru, alaturi de alti minunati tineri, al trupei de teatru de liceeni In The Spot. Prezent, am aflat ulterior, cu trupa si la festivaluri de teatru pentru tineri din tara. Nu mica mi-a fost, de aceea, mirarea când, intinzându-ne la vorbe, am aflat ca alegerea lui pentru viitor este nu teatrul, ci… geografia.

    „Ma si vedeam departe, prin nu mai stiu ce tara… / Dar ma trezeam spre ziua cu ochii tot pe harta”(Ion Minulescu, Pe harta Europei)

    Cristi Gosav are 18 ani, de loc este din comuna Parava, judetul Bacau, iar primii opt ani de scoala i-a urmat in mediul rural. In 2016, este proaspat absolvent de liceu (Colegiul National „Vasile Alecsandri” din Bacau) si proaspat student la Universitatea de Stat din Coventry, Anglia, la Geografie si Relatiile Omului cu Mediul. „De ce in Anglia?”, l-am intrebat, iar raspunsul a venit prompt, degajat, resemnat: „In România nu am ce sa fac cu geografia, mai mult decât un profesor sau cartograf nu stiu ce as putea sa devin. Eu sunt pasionat de geografie, iar acolo, in Anglia, pot face cercetare si multa, multa practica”.

    Fara a mai fi nevoie de vreo intrebare, Cristi incepe sa vorbeasca despre marea lui pasiune, Geografia, dar si despre cararile pe care, lipsit de incredere la inceput, le-a strabatut pentru a ajunge sa realizeze ca pasiunea lui „de când aveam 3-4 ani” trebuie sa se regaseasca si in munca lui de mai târziu.

    „Geografia… pur si simplu o stiu! Am harta lumii in fata. Când eram mic, ma uitam fascinat, nu la desene, ci la Discovery. Stateam cu Atlasul in fata si o rugam pe mama sa ma asculte la capitalele lumii. Imi place sa calatoresc, imi place sa privesc peisaje. Nu eu m-am prins de geografie, ci geografia de mine. Pentru a ma relaxa, stau pur si simplu, cu Atlasul in fata”, marturiseste Cristi. Ceea ce-l fascineaza si spera el sa studieze in profunzime la Universitatea din Anglia este „hazardul natural”. „Mi-ar placea sa studiez aceasta latura, catastrofele naturale. Furtuni, cutremure, uragane etc. Nu stiu de unde vine pasiunea asta. Poate ca vine dintr-un instinct de autoaparare. Se intâmpla adesea astfel de fenomene si cred ca studierea si cunoasterea lor te ajuta sa le faci mai bine fata”, spune Cristi, foarte serios, pentru ca imediat dupa aceea sa continue amuzat, cu licar in priviri si exuberanta: „Ma si vad un mic erou salvând vreun orasel din lume de vreo tornada!”.

    Parintii il sustin in decizia sa de a urma geografia, spune proaspatul student in Coventry, l-au sustinut neconditionat in tot parcursul sau, chiar daca imaginea lor legata de viitorul fiului nu a coincis intotdeauna cu a lui.

    Gânduri despre Anglia

    E constient ca nu-i va fi usor in Anglia. Pe de alta parte, este optimist si… pragmatic in gândire. „Merg in Anglia pe cont propriu, nu am pe nimeni acolo care sa ma sustina financiar, am doar câtiva prieteni. De altfel, decisiv pentru plecarea mea in Anglia a fost relatia de prietenie cu Daiana, colega mea de clasa, care m-a incurajat mult in sensul asta. Am primit feedback bun in urma admiterii la Universitate si ca student am simtit, imediat dupa ce am aflat ca am si fost admis, ca voi fi bine primit. Stiu ce am de facut, astfel ca cel putin cinci ani voi ramâne acolo: trei ani de universitate, masterat si visez si la un doctorat.

    Nu o sa fie usor, dar cred ca cei mai buni sunt alesi. Degeaba ai talent, daca nu muncesti, munca si exercitiul sunt fundamentale, iar eu incerc sa ma adaptez in acest sens, desi uneori imi este greu”, spune Cristi Gosav. Pentru el, munca si exercitiul inseamna inclusiv experiente noi. Bunaoara, imediat dupa terminarea liceului, s-a angajat pentru câteva saptamâni ca ospatar la o terasa din Bacau. „Eu am probleme cu somnul. Am insomnii de multe ori si din cauza asta am avut probleme si la scoala, adormind foarte târziu, imi era greu sa ma trezesc pentru a ajunge la timp la ore. Am avut probleme cu absentele… Anul acesta, peste vara, am lucrat la o cafenea din oras. Desi relatia cu angajatorul a fost foarte buna si am toata aprecierea pentru el, dupa trei saptamâni mi s-a spus ca nu mai pot continua din cauza ca, netrezindu-ma, intârziam prea mult. Am invatat o noua lectie si nu-mi pare rau”, povesteste tânarul bacauan.

    Teatrul – lectia increderii

    Curajosul tânar bacauan nu a fost intotdeauna asa. Dimpotriva, la debutul liceului, era, ne spune, retras si confuz. Cei patru ani de liceu, prietenii, profesorii l-au schimbat in sensul cel mai bun. Dintre toate experientele traite in anii de colegiu, departe de casa, printre navete, mutari dintr-camin in altul si din chirie in chirie, Teatrul i-a servit, recunoaste Cristi, cea mai buna lectie despre increderea in fortele proprii. Nu poate sa nu vorbeasca despre asta cu entuziasm, chiar daca Geografia ramâne marea lui pasiune.

    „Mi-a fost destul de greu la intrarea in liceu. Nu aveam incredere in mine, in clasa a IX-a eram mai retras – desi atunci mi-am cunoscut si cel mai bun prieten -, schimbarea venind cred in clasa a X-a, odata cu intrarea in contact cu trupa de teatru de liceeni, In The Spot. Datorita unei prietene dragi, Mara Cojocaru (o alta tânara minunata!, n.r.), in clasa a X-a m-am dus la auditii pentru a intra in trupa, dar nu a fost sa fie, devenind membru abia in clasa a XI-a. Atunci când, m-am si mutat de la profilul mate-info, la filologie”. Nici in trupa, odata intrat, nu i-a fost usor.

    Cristi recunoaste ca i-a fost mai greu pâna sa intre in zona lui de confort, dar ca, in cele din urma „totul a fost superb”. „Cred ca trupa m-a schimbat. Toate excursiile, toate jocurile, toate participarile la festivalurile din toata tara! Eram, pur si simplu, energizat. Dar… spre finalul liceului, mi-am dat seama ca iubirea mea cea mare ramâne Geografia. Teatrul m-a invatat lectia increderii, Geografia ma tine pe harta”, conchide Cristi Gosav. Entuziasmat, plin de recunostinta si dragoste pentru toti prietenii lui precum si pentru toti cei care pâna in prezent, l-au sustinut, l-au incurajat si l-au ajutat, in ciuda sau, poate, datorita nonconformismul lui, sa strabata anumite carari.

    „Sistemul de invatamânt din România este exagerat. Il pui, la româna, de exemplu, sa memoreze pentru Bacalaureat nu stiu câte comentarii de opere. Cum poti tu sa stii ce stie cu adevarat acel copil si care-i sunt competentele? Facem teorie si practica zero”.



    Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

    LĂSAȚI UN MESAJ