Ion Creanga ne-a intrat atât de mult in suflete, incât il percepem ca pe un prieten care nu tradeaza niciodata. Imi este drag sa spun ca el este particica acea minunata de universal care se afla mereu lipita de prispa casei noastre. Unele dintre scolile si strazile noastre ii poarta numele. Atunci când alearga catre copilarie, catre lumea povestilor si basmelor, fericit, gândul nostru este asediat de cel nascut in prima zi de Martisor, Ion Creanga… El a scris istoria fabulosului din noi si ne-a amintit ca realul poate fi mai cuceritor decât fantasticul… Mos Craciun ne ajuta o singura data pe an sa redevenim copii.
Creanga a deschis un alt orizont: cu el putem evada in copilarie atunci când avem chef; chiar si in fiecare zi. Cu el, purtarea mastilor copilariei este o minunata aventura a spiritului, nu o povara. Creanga este Martiorul pe care, cotidian, il purtam la butoniera spiritului. Moldoveanul, ardeleanul, munteanul sau banateanul trec lesne de granitele genelor lingvistice si se desfata laolalta in graiul acestui om care putea lesne izvodi un tratat filosofic al bunului simt netrucat. Creanga n-a inventat nicio roata lingvistica. N-a facut altceva decât sa ne lase limba sa zburde fermecator prin hârtoapele sale naturale. Cuvintele sale au puritatea acelui bob de roua care n-a fost atins decât prima raza dumnezeiasca de soare. Alteori, ecoul lor aduce aminte de clinchetul zurgalailor adorati de prunci. Sunt si zile in care mi se pare ca Ion Creanga foloseste in loc de cuvinte doar tulburatoare povesti de dragoste. El este Disneylandul nostru lingvistic.
Ion Creanga nu putea fi inventat. El a existat dintotdeauna in noi, dar, intr-o buna zi, pentru ca trebuia sa se intâlneasca neaparat cu prietenul sau bun, Eminescu, s-a ivit in lume. Si nu oricum, ci primavara, pentru ca spera sa-L lecuiasca de pesimism pe celalalt geniu, cu doftorii distilate din optimismul reinvierii naturii. Nu l-a putut lecui, dar stim ca zilele in care Eminescu avea in preajma sa o umbra de fericire care-l curta imperial erau cele in care Creanga il poftea sa intre in marele joc al zburdalniciilor netrucate ale spiritului. Apoi ne-a deschis si noua calea catre leacurile sale miraculoase travestite când in ,,Harap Alb”, când in ,,Capra cu trei iezi”, când in capra cea râioasa si fudula a Irinucai… La inceput de martie, daca niciun suflet nu-ti va lipi un martisor asteptat lânga inima, nu uita ca ai deja un Martisor care nu tradeaza niciodata, ca o poveste a povestilor care-si deapana firul cel fara de sfârsit: Ion Creanga, miracolul care locuieste in noi asa cum locuiesc in greci legendele Olimpului.
