– pasiunea pentru cai a dobândit-o de pe vremea când era copil n la maturitate si-a pus in gând sa duca mai departe visul bunicului sau si a inceput sa creasca cai – traditia va fi dusa cel mai probabil mai departe de cei opt baieti ai lui Nicolae Vrânceanu n crescatorul de animale a dezvoltat o legatura speciala cu armasarii si iepele sale
Pe inginerul Nicolae Vrânceanu, 55 de ani, din satul Poiana Sarata, comuna Oituz, l-am cunoscut intâmplator la sarbatoarea “Sintilia de la Poiana Sarata”. Imbracat in costum popular, barbatul ingrijea de caii sai, dupa ce defilasera la parada care a deschis aceasta manifestare culturala. Alaturi de Nicolae Vrânceanu erau copiii sai, imbracati tot in costume populare, care aveau grija de animale.
Copiii le plimbau si le hraneau, incercând sa tina caii in frâu in acea atmosfera zgomotoasa, de sarbatoare câmpeneasca. Caii tineri si bine ingrijiti au atras repede curiozitatea copiilor si adultilor, iar cei mai indrazneti au avut parte de plimbari asistate.
“Noi nu am venit aici neaparat pentru echitatie, insa, ii plimbam cu mare placere pe cei mici, cu intentia de a-i apropia de animale si de a le alunga frica fata de aceste animale nobile.
Ca in fiecare an, am deschis aceasta sarbatoare si am defilat pe cai in fata participantilor. Ma mândresc ca sunt poienar get-beget si mi-am dedicat intreaga viata cresterii cailor. Imi place sa duc traditia mai departe si vreau sa-i intorc pe oameni la glia stramoseasca”, declara Nicolae Vrânceanu.
Pasiune transformata in mod de viata
Nicolae Vrânceanu este crescator de cai de rasa si a mostenit aceasta pasiune de la bunicul sau. Acesta era negustor de vin, iar prin al Doilea Razboi Mondial l-au prins rusii in apropiere de Adjud si i-au impuscat caii.
Aceasta intâmplare nefericita il intrista mereu pe bunicul sau, iar de pe vremea când era inca un copil si-a promis ca atunci când va creste mare isi va cumpara propriii cai. La cei 55 de ani ai sai, Nicolae Vrânceanu, se poate declara un om implinit. Are o familie frumoasa si numeroasa si propria ferma de cai. El inca mai participa la concursuri de echitatie pentru amatori, iar unii dintre baietii sai au obtinut chiar rezultate notabile la concursuri.
“Pâna acum doi ani, copiii au participat la concursuri, insa, costurile cu deplasarea, cazarea si intretinerea cailor, era prea mare si am renuntat momentan la competitii. Incurajez insa familiile sa-si trimita copiii la cursuri de echitatie, pentru ca am vazut schimbari majore la copiii mei. Si când spun asta ma refer la echilibrul si la educatia copiilor. Iar atunci când spun cai, ii asociez cu animale nobile, alaturi de care putem petrece clipe de neuitat”, spune Diana Vrânceanu.
Femeia spune ca ajunge ocazional in Poiana Sarata intrucât serviciul o obliga sa locuiasca mai mult in Onesti, unde este profesor de limba engleza si evaluator de spitale. Casa de la Poiana Sarata este mai mult o locuinta de vacanta pentru ea, unde sotul petrece cel mai mult timp, ingrijind de cai.
“Traditia poienarilor cere ca fiecare fecior sa stie sa stea in sa si sa dea copitele cailor cu crema inca din frageda pruncie”, declara Nicolae Vrânceanu.
