– Ştiu că sunteţi la al şaselea mandat, am trecut în 2016 prin comună, în timpul campaniei electorale şi era mare agitaţie, afişe, banere, lumea vorbea prin sat cine ar putea fi primar. Nu v-am deranjat atunci, am vrut să văd rezultatele alegerilor. Cum a fost, aţi avut emoţii sau programul electoral propus vă dădea speranţe pentru un nou mandat?

– Aţi ajuns şi la Lipova şi mă bucur. Cunosc proiectul ziarului dumneavoastră. Şi noi avem ce spune băcăuanilor, chiar dacă suntem la margine de judeţ, în zona mai puţin vizibilă, mai puţin dezvoltată. Sigur că am avut emoţii, orice confruntare electorală este o nouă provocare, practic, dacă eşti conştient de răspunderea pe care ţi-o asumi, poate fi un nou început, mai ales că, în 2016, am candidat din partea altui partid, între timp, după cinci mandate câştigate ca membru al PD, PNL, acum am fost susţinut de Partidul Social Democrat.

– A fost vorba de politică, de doctrină…

– A fost şi nu prea a fost. Noi facem politică în campanie, în primărie facem politica cetăţeanului, ceea ce trebuie pentru comunitate. Lipova este o comună săracă, mereu a fost aşa. Problemele sociale acoperă toată „politica” unui primar. Oamenii nu au unde lucra, nu au un venit stabil, o treime din populaţia comunei trăieşte în satul Mâlosu, cel mai sărac sat al judeţului, 700 de cetăţeni cu drept de vot, peste 200 de copii de vârstă şcolară, alte sute între 0-7 ani, 14-18 ani, în total peste 1000 de suflete. Aici nu este vorba de populism, efectiv aceşti oameni au nevoie de sprijin, de ajutoare sociale, nu au cu ce şi din ce trăi. Au o bucată de pământ, o capră, rar câte o vacă, însă i-au luat copiii înainte, se căsătoresc de tineri, până se dezmeticesc au deja 3-5 copii. La 35 de ani sunt bunici. Satul face parte dintr-un program al UNICEF, este monitorizat, ştim situaţia fiecărei familii. Este un program foarte util, însă, din păcate se finalizează anul acesta, în septembrie. V-am vorbit doar de Mâlosu, asemenea situaţii sunt şi în celelalte sate ale comunei. Cu siguranţă, nu poţi să fii indiferent, să nu te afecteze faptul că, din diferite motive, unele obiective, altele subiective, mulţi sunt condamnaţi la sărăcie, nu pot depăşi această stare.
Cel mai mult mă impresionează copiii, însă posibilităţile primăriei sunt extrem de limitate, puterea economică a comunei este sublimă dar lipseşte cu desăvârşire, ca să citez un mare clasic. Facem tot ce putem, însă nu este suficient.

– Am vorbit cu mulţi oameni din comună, de la Mâlosu, de la Poiana Mărului, unde am făcut cu ani în urmă un reportaj, foarte mulţi făceau apel la perioada de dinainte de ’89. Afirmau că, dincolo de orice, trăiau mai bine.

– Dacă analizăm cei 25 de ani din acea perioadă la care făceau ei trimitere şi ultimii 27 de ani, constatăm că nu am progresat cu nimic. Noi am crezut că intrarea în Uniunea Europeană va însemna o ameliorare a condiţiilor economice, sociale, vom trăi mai bine, va fi mai bine, neştiind sau nu am vrut să ştim că nimeni nu-ţi dă ceva pe degeaba. Ne uităm în urmă, privim ziua de astăzi, dar despre viitor nu îndrăznim să vorbim. Unde mergem, cât mai batem pasul pe loc, cât mai minţim oamenii. Aceste sunt întrebări la care noi toţi trebuie să găsim răspunsuri, până nu este prea târziu.

– Şi în aceste condiţii, continuaţi să speraţi, altfel nu văd pentru ce aţi mai candida. Care sunt planurile pentru următorii patru ani ale primarului din Lipova?

– Domnule reporter, nu de planuri, nu de idei ducem lipsă, ci de bani, de proiecte guvernamentale. Eu sunt mulţumit că în aceşti ani am reuşit să întreţin şcolile, să le asigur condiţiile pentru ca procesul de instrucţie să se desfăşoare în condiţii cât mai bune. Nu trebuie să uităm că pe aici a trecut, ca revizor şcolar, Mihai Eminescu, al cărui bust din faţa şcolii ne aminteşte mereu de acest lucru. Tot în comună, în satul Valea Hogei s-a născut şi a urmat cursurile primare marele matematician Gheorghe Vrănceanu, membru al Academiei Române. Avem deci motive de mândrie, dar şi obligaţii serioase pentru ca procesul de învăţământ să fie la un nivel foarte bun. Eu, consilierii locali, personalul din administraţie avem mulţumirea că, prin eforturi foarte mari, am reuşit să asfaltăm 50 la sută din drumurile/uliţele comunale, prin PNDL. Am reuşit să ne achităm toate obligaţiile financiare către constructori, nu suntem datori la nimeni. Avem şi banii pentru asfaltarea unui kilometru de drum în satul Valea Moşneagului, aşteptăm vremea bună să începem lucrările. Cum vă spuneam, mai avem încă 8,5 kilometri de drumuri neasfaltate şi ne-am propus să depunem acest proiect pentru finanţare, cu fonduri europene sau prin PNDL. Prin Grupul de Acţiune Locală „Fundul Tutovei” avem un proiect pentru construirea unui grup sanitar în Şcoala Satu Nou, cum am realizat şi la şcolile Lipova, Mâlosu, iar prin Programul Regional Operaţional am modernizat Şcoala Valea Hogei, inclusiv cu un grup sanitar în interior. Urmează să intre în modernizare şi Şcoala Valea Caselor. Ne dorim foarte mult să construim o grădiniţă în satul Mâlosu, cea veche nu mai corespunde şi trebuie dărâmată. Proiecte avem, nevoi sunt multe însă bugetul nostru este foarte mic şi aş fi mulţumit dacă anul acesta vom primi fonduri de la guvern măcar la nivelul anului trecut. Am mare încredere în noua garnitură de la Consiliul Judeţean, în general în PSD. Mă voi bate pentru modernizarea drumului judeţean, care străbate comuna. Până acum un an l-am întreţinut noi, însă costă foarte mulţi bani şi nu ne mai permitem. Discuţiile sunt în fază înaintată cu preşedintele CJ Sorin Braşoveanu şi cu deputatul Ionel Floroiu, care mi-au promis că vor face tot ce este posibil pentru a rezolva şi acest drum, care s-a deteriorat foarte tare pe anumite porţiuni şi a devenit pericol pentru autobuzele şcolare, pentru cele de transport călători.

– Agricultura nu mai poate susţine o familie, nu mai aduce bani în comună?

– Din păcate, nu. Terenurile sunt lucrate individual, arate cu plugul tras de cai, de vaci, se seamănă cu mâna, nu sunt erbicide, îngrăşăminte. Agricultura este la…pământ. A dispărut şi valoarea sentimentală a pământului, iubirea de glie, cum se spune, pentru care bunicii şi părinţii noştri s-au luptat, şi-au dat viaţa. Pentru tineri nu mai valoarează nimic, a devenit o povară. Asta am făcut în 27 de ani. Vă spun toate aceste aspecte, nu ca să mă plâng faţă de dumneavoastră, mă gândesc că mai citeşte cineva de la judeţ, un parlamentar, un ministru. În satele româneşti, mai ales cele din zonele colinare, este sărăcie lucie, localităţi întregi trăiesc doar din ajutoarele de la stat. Avem peste 400 de dosare la Legea 416, am avut şi 600, peste 1000 de persoane primesc ajutor social. M-am dus într-o zi la un supermarket din Bacău. Acolo m-am întâlnit cu vreo 30 de tineri din Mâlosu, plecau în Italia. Mă întrebaţi cine lucrează pământul…

Lipova
Comuna se află în extremitatea nord-estică a județului, la limita cu județele Neamț și Vaslui. Este traversată de șoseaua județeană DJ241C, care o leagă spre sud-est în județul Vaslui de Dragomirești şi spre nord și vest în județul Neamț de Oniceni și înapoi în județul Bacău de Roșiori. Comuna are în componenţă satele Lipova, Mâlosu, Satu Nou, Valea Caselor, Valea Hogei, Valea Mărului și Valea Moșneagului. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei este de 2.890 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior. Majoritatea locuitorilor sunt români (96,68%).


Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

1 COMENTARIU

  1. Dacă am avea și oameni competenți pentru a putea face proiecte ar fi minunat …De ce nu se face în Comuna o școală s-au două trei săli de clasă pentru a învăța o meserie să nu mai aibă timp tineretul de alte tampeni.Ar fi bine pentru familiile cu copii peste patru , să poată primi gratuit mămicile anticoncepționale…..Eu am terminat 8 clase la școala din comuna Lipova îi mulțumesc lui Dumnezeu ca am putut scăpa de acolo și am putut să îmi termin școala.. Să pot oferi familie mele un trai decent și în primul rând să învăț o meserie..

LĂSAȚI UN MESAJ