In ultimii ani, in presa, in discutii particulare, pe strada, se discuta, se analizeaza, sunt date publicitatii aspecte, comportamente, situatii extrem de grave din unele scoli din tara, dar si din judetul nostru. Educatori, invatatori, profesori sunt acuzati de management defectuos, de apucaturi dictatoriale in relatiile cu elevii si colegii din institutiile de invatamânt, uneori apelându-se la un limbaj ce depaseste cele mai elementare norme de civilizatie, dar si la constrângeri fizice, cu urmari imprevizibile pe termen mediu si lung asupra climatului de munca, dar si – mai grav – asupra psihicului si sanatatii copiilor, a elevilor.
Te apuca groaza când auzi ce poate face, ce poate spune, in “procesul educativ” si de invatamânt un educator, un profesor, in care argumentele se reduc la tipete, urlete, injurii, amenintari, de parca dincolo de catedra s-ar afla manechine si nu fiinte nevinovate, aflate la vârsta când este de dorit sa fie inconjurate de dragoste, blândete si intelegere, deoarece sunt la vârsta acumularilor, a intrebarilor, dar si a nedumeririlor, insusire specifica doar fiintei umane, ca prim pas spre cunoastere. Care sunt resorturile acelor iesiri si comportamente ale unor dascali? De ce, semnalate de parinti, de copii, dar si de colegii de breasla, incriminate de statutul cadrului didactic, ele continua in scoli, in gradinite, in cancelarii?
Sunt, ca in orice sistem sanatos, institutii, persoane, functii, cu rol de reglare, prevenire si tratare a unor asemenea boli, insa, surprinzator, par a fi, si ele, atinse, infectate de maladia lipsei de reactie, a neintelegerii efectelor nocive care se perpetueaza in timp. Exemplele sunt suficiente pentru ca beculetul rosu sa se aprinda, reactia sa se produca imediat, ceea ce am numi, in termeni medicali – terapia de soc. In inspectoratele scolare se practica scarpinatul dupa ureche, constituirea unor comisii, declansarea unor inspectii generale la o data neprecizata, alta institutie va pregati o brigada mobila, primariile convoaca o sedinta, unele cadre didactice tac de frica pierderii postului, in timp ce focul din scolile cu pricina capata proportiile unui dezastru, care greveaza asupra sanatatii unei institutii investita cu atributii in educatia tinerei si fragilei mladite, cu aspiratii sa devina vlastar si trunchi puternic.
