O zi de veritabila primavara pe drumurile judetului ne-a condus in localitatea Asau, intr-o pitoreasca zona de munte. Oamenii locului, oameni simpli, isi duc traiul linistiti, când cu bune, când cu rele. Pentru a afla ce se mai intâmpla prin aceasta parte de plai, am „descalecat” la primaria din Asau. Intâmplarea a facut ca in una din incaperile acestei institutii, un profesor sa predea unor copii ore de muzica. Mai precis, de chitara.
Neculai Garai este profesor de muzica pensionar, de la Clubul Copiilor din Comanesti, structura ce apartine de Palatul Copiilor Bacau. Profesorul vine o data pe saptamâna la Asau sa invete elevii sa cânte la chitara pentu ca este cerere din partea parintilor si a copiilor.
„Dorinta parintilor se inscrie pe pasiunea copiilor”, a explicat Neculai Garai. Numarul celor care invata chitara nu este constant, in momentul de fata fiind sapte copii care studiaza chitara, pe grupe de vârsta. Iar munca lor nu este in zadar, pentru ca micutii chitaristi participa la fel de fel de evenimente de gen, cel mai important fiind un festival concurs judetean, ce se disputa anual, la nivelul cluburilor pentru copii din aceasta zona, unde copiii din Asau au avut prestatii excelente.
Pe lânga satisfactia profesorului oferita de rezultatele elevilor sai, acesta are si nemultumiri. „Localitatea Asau avea o viata cultural-spiritual deosebita, alaturi de orasul Comanesti. Se faceau foarte multe evenimente impreuna. Daca va uitati peste drum, acolo era clubul, un fel de casa de cultura, unde se organizau manifestari deosebite. Era si biblioteca. Acolo se organizau lansari de carte, recitaluri de poezie, era un ansamblu de dansuri, cu membri de toate vârstele. Astazi, dupa cum vedeti, acolo sunt o crama si o discoteca”, si-a spus oful Neculai Garai. Dincolo de toate neajunsurile, marturisirile copiilor de la ora de chitara au fost incântatoare.
„Imi place foarte mult sa cânt la chitara si chiar imi propun sa ajung departe cu aceasta pasiune a mea. Acum sunt mai incepatoare, cânt de doar doi ani, dar am vise indraznete. Nu pot sa ma compar cu cineva, imi plac foarte multi cantareti, dar eu vreau sa fiu eu”, a spus increzatoare si plina de entuziasm Ruxandra Cheseti de doar 10 ani. Ceva mai emotiv, dar totusi stapân pe sine a fost David Popovici, 11 ani: „Nu pot sa spun ca vreau sa ajung un mare chitarist. O fac mai mult pentru mine, pentru ca imi place. Ce-i drept, niciodata nu poti sti ce se intâmpla in viata. Modelul meu de chitarist este Jimi Hendrix.” Scurt si cuprinzator!
