Constantin Calin: „M-am considerat mereu un cronicar al faptelor reale, nu al vanitatilor”

2


Dupa „Interviurile” (I) si „Pagini de critica literara” (II), la Editura BABEL a aparut volumul „Acorduri si conflicte locale”, al treilea volum din seria „Cartile din ziar”, semnat de scriitorul si criticul literar Constantin Calin, volume care s-au bucurat de atentia criticii si a cititorilor. De altfel, autorul isi anunta cititorii inca din Prefata la vol. II: „Cine nu se gaseste, nu se vede in acesta, va fi prezent in urmatorul volum «Acorduri si conflicte locale»”, iar dupa tonul afirmatiei prevedeam deja un „macel critico-literar”, si nu am fost departe de adevar, chiar daca autorul precizeaza in „Scurta explicatie” (pag. 9) ca predominanta este partea cu „acorduri”.

Ce sunt „acordurile” si „conflictele”? O spune insusi autorul: „A venit vremea – mi-am spus – sa-mi inchei (fie si numai in parte) socotelile cu locul in care am muncit: nu un an, nu cinci, ci peste 50 de ani. (…) Subtilul ales e – sper – elocvent in privinta intentiei care a stat la baza selectiei si sistematizarii materialului”. (pag. 9). Si, mai departe (pag. 12) „«Acorduri si conflicte locale» e, ca si cartile precedente, un miscelaneu si un dosar. Sunt in el texte documentare, texte critice si texte eseistice menite – impreuna – sa inspire intrebari si curiozitate.

De asemenea, comparatii si, poate, celor inteligenti, reflectii asupra ceea ceea ce a fost si ce este Bacaul, cu oameni si patrimoniu”. Cartea, care numara 574 de pagini, este structurata pe 10 capitole: Buletin de Bacau, Pozitii (1 si 2), Insemnari de pe strapontina, Prin galerii, Ad libram, Sarea si otetul, Crochiuri, Sertarul cu fise, Din “carnete” si “jurnale”, Respingeri, volumul incheidu-se cu un interviu, o adevarata profesiune de credinta, semnat de Mandica Mardare, publicat in Ziarul de Bacau, in 2003.

“Acorduri si conflicte literare” poate fi considerata, fara exagerare, o istorie culturala a Bacaului, incepând cu anii ’60 si pâna astazi, nu una periata, infrumusetata, ci una reala, parcursa pas cu pas, zi de zi, an de an, prin teatru, biblioteci, scoli, institutii de cultura, redactii ale ziarelor, din care nu lipsesc oamenii, „facatori” de evenimente, texte publicate in Revista Ateneu, ziarele Steagul Rosu, Desteptarea, Monitorul, Ziarul de Bacau etc.

„Ca ziarist cultural, plimbi (datoriile meseriei o cer) o oglinda prin fata lor. Toti se vor infatisati in imagini avantajoase, retusate, mai incoace si colorate. N-am putut sa le ofer aceasta satisfactie. Filtrele receptarii mele sint obisnuite in regim de alb-negru. (…) M-am considerat mereu un cronicar al faptelor reale, nu al vanitatilor”, scrie Constantin Calin. Fiecare pagina, fiecare capitol sunt, de la “Crochiuri” la “Insemnari de pe strapontina” (capitol de analiza si critica de teatru profunde, adevarate documente de epoca), de la “Sarea si otetul” (polemici si conflicte locale care au tinut primele pagini ale ziarelor), pâna la “Respingeri” (un rechizitoriu asupra imposturii) sau “Sertarul cu fise”, Constantin Calin “Merge(m) mai departe”, deschizând nu de putine ori “Cutia Pandorei”, specific unui gazetar de mare forta, care nu a ocolit niciodata adevarul, spus chiar cu pretul unor “Rupturi”. Nu au scapat de spiritul sau de observatie critic, transant, obiectiv, folosind verbul, mai mult decât adjectivul, mai marii vremii, obiceiurile de neamuri proaste, “dramele provinciei”, neocolind nici pamfletul, ironia, arme teribile in mâna unui profesionist.

“Fidel limbajului epocii, n-am cedat inca comoditatilor limbii de lemn si nici nu mi-am inmuiat condeiul in apa de trandafiri ai optimismului oficial. Dimpotriva, in majoritatea insemnarilor am pus doze de aqua forte si praf de zacherlina, produs dupa vechi retete literare”, precizeaza autorul celebrului “Dosar Bacovia”, in deja celebrele “Acorduri si conflicte locale”, volum distribuit prin Libraria Glisando.



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

2 COMENTARII

  1. Un om grozav. În provincie (dacă se mai poate vorbi de aşa ceva în 2016) există foarte mulţi intelectuali mai valoroşi decât „intelectualii cetăţii” pe care ni-i livrează zilnic mass-media (co)interesată.

LĂSAȚI UN MESAJ