Intr-o scriere de peste an, aminteam despre scorneala mileniului prin care penalii României au fost pusi la adapost de riscul puscariei, introducând enormitatea arestului la domiciliu.
Situatie de rahat, as opina, in conditiile in care indivizi periculosi care, in multe cazuri, au atentat chiar la siguranta economiei nationale, sunt bine-mersi acasa, butonând telecomanda televizorului, iar un nefericit care a mâncat un mar din copacul vecinului infunda puscaria pentru mai bine de un an.
Un confort nemeritat, dupa parerea mea, nedorit a se petrece in România mileniului III. Si totusi, iacata, se-ntâmpla pe la noi. Partea proasta este ca, de un confort la fel de nemeritat, se bucura si detinutii incarcerati. Toata lumea stie ca, pe lânga o serie de facilitati gen cablu TV etc, prin puscarii, umbla nestingherite, ca-n târgul de rusi, telefoane mobile, de la o celula la alta, de la un detinut la altul, pretiosul instrument de comunicatii fiind, practic, un soi de moneda de schimb, ca tigarile odinioara.
As judeca, pe buna dreptate, superficialitatea gardienilor care, cu toate ca sunt suficient de stimulati salarial, mult mai bine decât, sa zicem, bugetarii din administratie sau din invatamânt, ei bine, oamenii in uniforma se fac partasi la astfel de trocuri. Cum s-a intâmplat si pe la noi când, v-amintiti, un popa, chiar, se facuse frate cu haiducii in zeghe si le aducea sub sutana telefoane la discretie.
Enervant este ca, la adapostul inchisorii, indivizii de nimic continua sa-si faca meandrele, pacalind zeci, poate sute de novici, cei mai multi in vârsta, neajutorati, care se bucura când o voce il anunta pe un ton extrem de oficial ca ar fi câstigat un premiu. Si atunci, ma intreb retoric cum cred cei care le reduc pedepsele puscariasilor ca aceste specimene se vor reabilita in ochii societatii, ca nu vor continua sa comita infractiuni si dupa ce vor ajunge din nou in libertate?
Nu-mi ramâne decât sa ii compatimesc pe bietii creduli care pun boticul la asa ceva, dar ii admonestez pe administratorii puscariilor care nu-si securizeaza total spatiile de detentie. Caci bani ar fi, cred, daca ma gândesc numai la faptul ca alocatiile acordate unui puscarias sunt de vreo 3.000 de lei pe luna, in vreme ce pentru micuti nostri nici pâna acum nu le-au dublat, asa cum promisesera guvernantii.
