Inspirata aceasta sectiune „Colocviile Bacovia”, pacat ca au fost plasate la Centrul de Conferinte si Expozitii „Mircea Cancicov”, desfasurându-se intr-un superb anonimat. Sa-l asculti pe Alexander Hausvater (ar fi captat publicul si din Piata Catedralei), un regizor care monteaza in toata lumea, care cunoaste ce se intâmpla in teatrele de pe Mapamond, este un prilej de a fi partas la marea revolutie ce are loc in lumea actorilor, spectatorilor, regizorilor si managerilor de teatru, in ultimii ani si, mai ales, ce urmeaza in anii ce vin.
Timp de o ora, reputatul regizor a vorbit despre teatru, cu pasiune, cu inteligenta, supefiind, pur si simplu, asistenta cu dantelaria de argumente si noutati. Nu l-a intrerupt nimeni.
„Teatrul international este la sfârsitul unui ciclu, la sfârsitul unei perioade si – clar – teatrul trebuie total reinventat, redescoperit si rescris.
In Canada, in State, in Orient actorii sunt mult mai interesati de pictura, sculptura, dramaturgie, de muzica, deoarece isi dau seama acum ca teatrul este singura arta care comprima toate artele umane.
In America are loc o revolta impotriva clasicismului, tot ce este clasic, nu mai este important. Este importanta realitatea. Teatrul, se spune, are nevoie de o alta arhitectura, din NewYork, in China, la Tokio, Islanda, Londra sau Thailanda, noua gândire, noul teatru pune spectatorul in aceeasi lumina cu actorul si distruge acea bariera care ii separa. Spectatorul, in noua arhitectura a teatrului, se intreaba daca nu el este protagonistul, daca nu el e Hamlet, iar actorul doar conduce naratiunea.
Conceptul de PUBLIC nu mai exista, se va darâma conceptia ca un grup de oameni asculta pasiv un alt grup de oameni. Acest lucru inseamna si presupune noi modalitati de comunicare, omul, asadar, devine, vine in centrul actiunii, teatrul nu mai este doar o experienta umana, ci si una creativa, se schimba total viziunea, la sfârsitul spectacolului functia actorului se termina si functia spectatorului creator incepe. Teatrul, dragii mei, devine parte a fluiditatii unei comunitati. Spectatorul nu mai poate fi neglijat, realitatea nu mai poate fi neglijata, actorul, teatrul isi asuma, alaturi de spectator, anumite obligatii, responsabilitati, inclusiv cea politica. Noul ciclu al teatrului, ia in consideratie aceste schimbari, care au fost evitate, pentru multe motive, insa cel principal este frica, este teroarea.
Insa teatrul este lumea celor curajosi. A te urca pe o scena, actor sau spectator, inseamna curaj. O piesa nu poate avea succes daca nu schimba societatea, daca nu o amelioreaza, daca nu deschide linii de comunicare. Mai comunicam astazi? Putin, foarte putin, am devenit dependenti de telefon, de internet, de gânduri, când doi oameni merg pe strada si se izbesc unul de altul, inseamna ca ceva nu functioneaza in acea societate.
Societatea viitorului va fi societatea constientului, unde teatrul nu va mai fi teatru, va fi o parte integrala dintr-un ciclu de 24 de ore, in care fiecare devine constient ca astazi are un spectacol de o ora, de o jumatate de ora si de acest spectacol devine viitorul lui sau al celor din jur. Teatrul viitorului nu va mai fi unul al absurdului, ci unul al contradictiilor.
Viitorul va fi total diferit. Va interveni o noua relatie intre public si actor, ea va functiona numai daca actorul si publicul sunt creatori ai momentului teatral. Teatrul va deveni o zona pentru toata lumea, nu numai – ca acum – al celor educati, cultivati. Teatrul nu va mai fi ceva care iti place, sau nu iti place, este o tâmpenie, teatrul este schimbare. Constient, inconstient, tragic si dramatic, interior si exterior.
Teatru total, actor total, spectator (si el actor) total: viata si adevar. Cautare. In viitor, teatrul total va face mult mai bine societatii. O tara care are teatre, un oras care un teatru, nu poate fi o tara sau un oras cu rele, deoarece cineva a facut un sacrificiu enorm de a crea si de a sustine. Sper ca sacrificiul sa fie global. ”
A consemnat Gheorghe Baltatescu
