Clarificări

După săptămâni de dispute sterile, de demonstrații, de declarații belicoase, de luări de poziție și așa mai departe, încep să apară tot mai multe clarificări în problema grațierilor. Unele vin dinspre CEDO, altele de la Comisie de la Veneția, unele de la juriști români.

Cert este că, în acest moment avem o serie de oficiali ai statului român – președinte, procurori, judecători – ale căror opinii au fost contrazise. Evident, dincolo de diatribele propagandei, care a reinventat în permanență pericolul grațierilor pe măsură ce se clarificau aspectele aflate în dispută.

Așadar, recapitulând, președintele CEDO a punctat că grațierile reprezintă unul din elementele necesare pentru rezolvarea problemei deținuților din închisorile românești. Supraaglomerarea penitenciarelor din țară este dată și de tradiția condamnărilor cu executare chiar și pentru fapte mărunte de genul furtului unei găini. Așa se face că țara noastră are o medie de 140 de deținuți la suta de mii de locuitori, peste cea europeană, de numai 125.

Soluție evidentă – cea a construirii de noi penitenciare – este și cea mai proastă pentru că, ce surpriză, avem și o rată foarte mare de recidivă, undeva la aproape 40%. Cu alte cuvinte, închisoarea nu-și îndeplinește decât rolul de a pedepsi condamnatul, nu și rolul de a-l reeduca. Aici este o întreagă discuție, din păcate inutilă pentru societatea românească, o societate care a rămas la nivelul epocii bronzului în privința multor probleme și care e interesată nu să prevină, nu să reeduce, ci să pedepsească.

Revenind la problema grațierilor, s-a reproșat că Guvernul nu poate da o ordonanța de urgență pe această temă, idee contrazisă de Radu Chiriță, preşedintele Asociaţiei de studii în dreptul constituţional şi drepturile omului, doctor în drept constituțional și director al Departamentului de drept public din cadrul facultăţii de Drept de la UBB Cluj Napoca. Tot dânsul clarifică și problema spinoasă a așa numitei “dezincriminări a abuzului în serviciu”.

„Comisia de la Veneția consideră că prevederile penale naționale cu privire la abuzul în serviciu, excesul de autoritate și expresii similare trebuie interpretate în sens îngust și aplicate cu un prag înalt, astfel încât să poată fi invocate numai în cazuri în care fapta este de natură gravă”, spune el. De ce? Ne explică: „pentru că incriminarea e atât de largă încât nu există funcţionar care să nu fi comis fapta asta. Textul spune că merge la pârnaie orice funcţionar (public sau privat) care o încălcat o lege în exercitarea atribuţiilor sale şi o provocat o pagubă cuiva. Orice poliţist care o făcut un proces verbal de contravenţie anulat ulterior în instanţă pentru că e nelegal merge la puşcărie.”

Concluzia este că evident, cu o asemenea formulare nu sunt luați și condamnați toți funcționarii, însă permite ca “organele specializate” să facă dosar oricui atunci când e nevoie.

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"