28 martie 2024
CulturăCineva să învețe publicul băcăuan cum să se comporte la teatru!

Cineva să învețe publicul băcăuan cum să se comporte la teatru!

Astăzi, după spectacolul “Angajare de clovn”, de la Teatrul Bacovia, am părăsit sala transformată într-un pachet de nervi și cu mâna plină până la cot de notițe deoarece cuvintele nu mai rezistau, simțeau nevoia să explodeze undeva.

Am fost la teatru, de ziua porților deschise, mi-am zis că merită să revăd niște spectacole și chiar am fost entuziasmată să văd sala plină ochi. Sper totuși că nu era atât de plină doar pentru nu se plăteau bilete la intrare…

Nu știu dacă oamenii mai au timp să învețe astăzi reguli de comportament în diferite medii sociale, dar Dumnezeule!, la teatru, în mijlocul piesei, dragi spectatori, nu se aplaudă!



O piesă de teatru nu este un număr de circ, nici un concert, nici un număr de “stand up comedy”, chiar dacă piesa jucată este comică!

Aplauzele își au locul doar după încheierea piesei, când publicul trebuie să se ridice în picioare, fără să fluiere ca le meci și să strige „Wooooooo”, cu mâna căuș în jurul gurii.

Teatrul este o instituție de cultură, nu de divertisment. Că tot veni vorba, am auzit zielele trecute că „Vai, ce m-am distrat la teatru!” Nu, teatrul nu este un spațiu de distracție și nici de recreere, ci este o hrană pentru suflet, pentru ochi, pentru urechi… La teatru nu ne distrăm, ci mai degrabă învățam și înțelegem. În fine, deja simt că vorbesc ca o învățătoare. Cu riscul acesta, o să-mi duc „Codul de bune maniere pentru teatru”, la bun sfârșit.

Din puțina mea experiență cu scena vă spun că vorbitul în timpul spectacolelor nu doar că deranjează, dar este ca o insultă. Acum le transmit ceva puștanilor de pe rândul din spate: Mă, dacă voi vă zbateți în fața mea să îmi tot spuneți un lucru și eu mă apuc să vorbesc cu altcineva, cum v-ați simți, fraților? Gata, deja nu mai sunt învățătoare.

Încă ceva, dacă intuiți replica personajului, vă rog, nu urlați să audă toata sala și actorii că voi știți replica… Nu e interesant, nici amuzant, nici nu veți fi mai populari și nici nu o sa păreți mai inteligenți.

Mă gândesc ca la intrarea în sala ar trebui să se dea aparate auditive pentru că sunt anumite persoane care nu aud vocea din difuzor care zice SĂ NE ÎNCHIDEM TELEFOANELE. Și fix în mijlocul spectacolului, când pătrunzi în lumea aceea de pe scenă, se aude vreun telefon cu o sonerie de aia enervantă: „Nu pune, nu pune, nu pune la suflet.” Îmi pare rău, dar pe asta am pus-o la suflet.

Stați, nu am terminat. Mai sunt blițarii ăia din față sau mămicile care fac două sute de poze, nu știu cu ce scop. Vă anunț că și pozele cu blitz și sunetul declanșatoarelor de la aparatele foto deranjează, atât pe actori, cât și pe spectatorii care chiar vor să vadă un spectacol.

Așadar, vă rog, respectați munca actorului, așa cum o respectați pe cea a bancherilor și a vedetelor în fața cărora v-ați și închina, căci are mai multă valoare. Iar omul de pe scenă, vă zic, nu muncește pentru lețcaie, ci pentru voi, publicul!

Vizionare plăcută!

Geo Barcan

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri