In ciuda protectiei garantate de Primul Amendament, care garanteaza circulatia ideilor si libertatea cuvântului, in SUA exista o lunga traditie in cenzurarea cartilor.
Pe vremuri, cenzura era facuta de sistemul vamal sau de cel postal, care nu acceptau intrarea in tara sau transportul cartilor considerate “periculoase”; astazi, cenzura este realizata, in principal de comitetele de parinti ale scolilor, care decid ce carti au voie sa discute elevii la clasa si ce carti sunt interzise a fi macar amintite.
In unele scoli, de exemplu, Scufita Rosie este interzisa din cauza ca in cosul cu bunatati trimise bunicii se afla o sticla cu vin iar parintii nu vor ca elevilor sa li se aminteasca de alcool la scoala. Cândva, “Coliba Unchiului Tom” a fost interzisa in statele din sud din cauza ca denunta sclavia; astazi, pe lunga lista a temelor interzise, pe lânga religie, sexualitate sau probleme rasiale, au fost incluse problemele oamenilor saraci sau a inegalitatii dintre clase.
The Guardian noteaza ca interzicerea cartilor in care se critica actualul sistem social nu este o surpriza dat fiind ca demonizarea saracilor este o tema obisnuita, atât in SUA cât si in Regatul Unit. Pe lista cartilor interzise pentru ca trateaza problema relatiilor dintre rase sau clase sociale se numara, in general, carti de fictiune, insa, in ultima vreme s-a constatat ca tot mai multe carti de non-fictiune sunt incluse pe “lista neagra”.
Unul din cele mai intâlnite motive pentru care sunt interzise cartile este ca acestea ar fi “anticapitaliste”, mentioneaza Joan Bertin, director executiv al National Coalition Against Censorship. Poate cel mai cunoscut titlu care a primit aceasta eticheta este lucrarea lui David K Shipler, “The Working Poor: Invisible in America”, care a fost aspru criticata de un grup de parinti din Texas.
O alta carte, “Nickel and Dimed: On (Not) Getting by in America”, scrisa de Barbara Ehrenreich, care investigheaza rezultatul reformelor economice asupra americanilor platiti cu salariul minim pe economie, a fost acuzata de “idei socialiste”.
Cenzura cartilor care prezinta fisurile sociale este un simptom pentru existenta unor probleme mai mari, pentru cresterea tensiunilor sociale pe tema inegalitatii, saraciei si nesigurantei, concluzioneaza The Guardian.
