Se împlinesc o sută de ani de când Freud spunea că, în faza modernă a istoriei sale, omenirii i-au fost aduse trei mari ofense.
Prima: Copernic a îndrăznit să argumenteze că Pământul este mai mic decât Soarele și, colac peste pupăză, că se și rotește în jurul acestuia.
A doua: teoria selecției naturale aruncată în obraz de către Darwin. Nemiloasa lovitură primită de orgoliul omenesc a stârnit valuri mari în lumea spiritelor încremenite în dogme de tot felul.
A treia: conform psihanalizei, în pofida tuturor credințelor și aparențelor, omul nu este niciodată stăpânul sufletului său. Suveranul este subconștientul, nu conștientul.
Aceste ,,ofense” amintite de Freud sunt, de fapt, mari victorii ale spiritului, breșe minunate create în înțepenirile gândirii.
Cred că jignirea ( … fără ghilimele) cea mai mare adusă omenirii o reprezintă peșterismul, ca demers emfatic și războinic escaladat, veritabilă vedetă a sufletului politicienilor lumii contemporane.
Ca om, sunt ofensat atunci când văd că, de ziua unei națiuni precum Franța, esența manifestărilor o constituie o paradă multinațională a mijloacelor de distrugere.
E ca și cum ai ieși din peșteră, festiv, agitând bâta preistorică și scalpurile-trofeu. Așa se procedează peste tot în lume; conform paradigmei peșteriste.
Mi-aș dori ca în asemenea clipe de sărbătoare să vizităm muzee de artă, să admirăm peisaje naturale superbe, să cugetăm asupra unei soluții globale de evadare din statutul de om al peșterii.
Marșul european de forță “Dragoon Guardian 2017”, al blindatelor americane, alte neopeșterisme regionale de acest gen, tot ofense sunt. Câtă vreme ofensa aceasta va persista, nu voi putea privi decât cu mare scârbă către decidenții lumii.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
