Se știa deja că defuncții președinți americani Andrew Johnson și Richard Nixon vorbeau ca niște birjari în intimitatea Biroului Oval, dar până de curând părea să se ignore faptul că unii responsabili ai diplomației americane perpetuează această tradiție și astăzi.
Datorită rușilor se știe acum că joi, 6 februarie, Victoria Nuland, secretarul de stat adjunct american pentru Europa, este o demnă urmașă a limbajului dur de la Casa Albă, mai ales atunci când evocă Uniunea Europeană (UE), notează cotidianul francez Le Monde.
Totuși, lucrul cel mai interesant în această conversație telefonică dintre dna Nuland și ambasadorul american la Kiev, Geogffrey Patt, înregistrată în mod delicat fără știrea lor de către, după cum se presupune, serviciile secrete ruse, nu este acel ‘and, you know… fuck te EU!’, care a punctat descrierea responsabilei americane cu privire la strategia abordată pe marginea crizei ucrainene. Cel mai interesant este, în realitate, tot ceea ce există în jurul acestei interjecții. Potrivit Le Monde, din întâmplarea cu Nuland pot fi trase cinci concluzii.
Prima concluzie: Moscova nu ezită să recurgă la vechile tehnici ale KGB-ului. Potrivit agenției Reuters, care citează o sursă diplomatică, înregistrarea a fost difuzată pe YouTube joi, de către Dmitri Loskutov, un colaborator al vicepremierului rus Dmitri Rogozin, cu transcrierea discuției în limba rusă, în momentul când Nuland sosea la Kiev.
O altă conversație telefonică, mai puțin toxică, derulată între Helga Schmidt, o adjunctă a șefei diplomației europene Catherine Ashton, și ambasadorul UE la Kiev, Jan Tombinski, a fost postată pe YouTube în același moment. Mesajul subliminal era acela că liderii occidentali au venit și vin în Ucraina pentru a sprijini mișcarea de protest EuroMaidan, dar că serviciile secrete rusești sunt în această țară ca la ele acasă.
A doua concluzie: nu mai există diplomație secretă. Cu toate acestea, americanii sunt cei mai în măsură să o știe, după gigantica ‘scurgere de telegrame diplomatice’ prin WikiLeaks în 2010 și afacerea Snowden în 2013. Agenția Națională de Securitate a SUA (NSA) interceptează întreaga lume, dar cei doi înalți responsabili americani discută de pe telefoanele lor mobile despre una dintre cele mai sensibile crize mondiale ale momentului, fără a se gândi că sunt ascultați?
Potrivit presei americane, diplomații de rang înalt din SUA nu sunt echipați cu telefoane portabile criptate. Washingtonul nu a confirmat autenticitatea benzii audio, dar nici nu a dezmințit-o, în timp ce Victoria Nuland și-a cerut scuze în fața UE.
A treia concluzie: Declarațiile Victoriei Nuland relevă divergențele profunde dintre americani și europeni pe marginea dosarului ucrainean. SUA tratează cazul ucrainean ca pe criză din timpul războiului rece: Occidentul contra Rusiei. Ele doresc să inițieze sancțiuni și nu înțeleg de ce UE ezită. Europenii, la rândul lor, văd în Ucraina o criză care vizează în primul rând UE și pe unul dintre vecinii săi, o bună parte din populația căruia aspiră să se ralieze structurii paneuropene. Pe de altă parte, SUA sunt un stat federal, în timp ce în Europa deciziile sunt luate de cele 28 de state membre UE. Acest lucru este mai complicat și exasperează Washingtonul.
Soțul Victoriei Nuland, Robert Kagan, este autorul unei celebre cărți, ‘Power and weakness’ (Putere și slăbiciune), în care explică faptul că ‘americanii sunt de pe Marte și europenii de pe Venus’. Fără îndoială, aceasta este o viziune împărtășită de dna Nuland. Însă, dincolo de sancțiuni, SUA nu au o soluție-cheie pe care să o propună pentru criza ucraineană.
A patra concluzie: Neîndemânarea sau mai exact aroganța americană. Familiaritatea cu care secretarul de stat adjunct american îi evocă pe liderii opoziției ucrainene (‘Yats’ pentru Arseni Iațeniuk, ‘Klitsch’ pentru Vitali Kliciko) și posturile pe care le atribuie acestora într-un eventual guvern traduce o surprinzătoare neîndemânare sau mai exact aroganță în metodă, ținând cont de eșecurile americane în ceea ce privește instalarea de echipe la putere în alte țări, de peste zece ani. Nuland însăși și ambasadorul Pyatt vorbesc despre protagoniștii crizei ucrainene ca și cum soarta lor depinde de ei, ceea ce nu este cazul. Inevitabil, titlul înregistrării de pe banda audio pe YouTube este, în rusă, următorul: ‘Marionetele Maidanului’
A cincea concluzie: Exasperarea germană. Afacerea anunță tensiuni suplimentare între Germania și SUA, din ce în ce mai reci. Cancelarul federal german Angela Merkel nu a ‘înghițit’ deloc bine informația lui Edward Snowden conform căreia NSA i-a interceptat telefonul mobil, astfel că de atunci le-o tot plătește americanilor, punând în prim plan furia declanșată în cadrul opiniei publice germane de revelațiile privind amploarea supravegherii electronice.
Astfel, Merkel a fost prima care a reacționat, vineri, făcând cunoscut faptul că, în opinia sa, cuvintele spuse de Victoria Nuland sunt ‘absolut inacceptabile’, după care și președintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, a utilizat același termen de ‘inacceptabil’. Alți lideri europeni preferă pentru moment să râdă sau să fiarbă de furie pe ascuns, sau, precum ambasadorul UE la Washington, Joao Vale de Almedia, să riposteze cu umor.
În final, prejudiciile ar putea fi mai importante decât lăsa să se creadă la început dimensiunea anecdotică a gafei lui Nuland. O altă mișcare inspirată a rușilor în partida de șah care se joacă între Moscova și occidentali, conchide Le Monde. AGERPRES
