Multi dintre noi l-au cunoscut pe Geo Bogza ca pe un scriitor al bibliografiilor obligatorii, al manualelor. In materie de reportaj, de pilda, Geo Bogza era prezentat, cu a sa Cartea Oltului, ca alfa si omega al domeniului. Aflu, cu mare stupoare, ca nici unii dintre profesorii care-l prezentau astfel la catedra habar n-aveau despre inceputurile sale literare. Regretatul profesor Mihail Andrei, care nu-si limita discursul doar la granitele strâmte ale manualului, m-a trimis, pentru prima oara, prin anul 1975, si catre celalalt Geo Bogza…
Pe scurt, Geo Bogza, cel care a editat la Câmpina revista Urmuz, a debutat editorial cu Jurnal de sex si Poemul invectiva (1933). Acuzat, printre altele de promovarea pornografiei, viitorul membru al Academiei Române (1955) va avea, din aceasta cauza, si statutul de detinut (in 1932 si 1937). Intre 1940-1944 este clasat printre autorii cosmopoliti si degenerati de catre regimul antonescian. Vorbim despre cel care avea sa devina si erou cu patalama ceausista al muncii socialiste.
Despre Cartea Oltului, cea considearata de catre multi critici o capodopera, Daniel Cristea Enache zice fericit: ,,…generatia mea a fost intoxicata cu Cartea Oltului, introdusa in manualul unic si in niste constiinte in formare, adolescentine, care nu puteau decât s-o respinga” ( Observator cultural, aprilie 2011). In Istoria… sa, George Calinescu il… expediaza in câteva rânduri, vorbind despre versurile ,,brutal priapice din Jurnal de sex si Poemul invectiva”. Despre Cartea Oltului are o singura precizare:,,…face monografia unui râu urias himeric in stil cam bombastic”.
In Iluziile literaturii române, Eugen Negrici scrie despre Geo Bogza: ,, Inainte de razboi, versificase inchipuiri aberante, insanitati si enormitati sexuale de liceist (…) Scrisese, mai apoi, atroce, negre reportaje sociale cu gesturi de fronda aniburgheza”. Stefan Agopian, in Academia Catavencu, reaminteste: ,,Intrase in Noua Academie comunista (…) si in discursul de receptie adusese un omagiu scârbos lui Stalin”. Daca aveti timp, cititi si un articol interesant in Magazin istoric, (iulie 2014), scris de Andreaa Chiru, despre cum a ,,ultragiat Geo Bogza Academia cu pornografia”…
Mi-as fi dorit ca Geo Bogza sa recite, ca discurs de receptie in Academia Româna, Poemul invectiva, cel pentru care a fost trimis dupa gratii. Sincer, cred ca astazi era mai putin acuzat, decât din cauza osanalelor staliniste.
Macar stiam una si buna. Daca nu veti aprecia ca este un atac la pudoare, cititi acest poem in rândurile care urmeaza.
Eu l-am transcris pentru dumneavoastra, din respect pentru adevar, cu putina strângere de inima… Sa-l ascultam pe academicianul Geo Bogza… ,,
Intr-una din noptile mele am facut dragoste cu o servitoare/ Totul a fost pe neasteptate si aproape fara voia mea/ Era undeva intr-un oras murdar de provincie/ Si locuiam la prietenul meu din copilarie./ Intr-o seara am ratacit singur pe strazi si când/ m-am intors/ Servitoarea facea patul in camera mea/ Era o servitoare tânara si negricioasa,/ Mi-a spus ca toti ai casei sunt plecati la oras in plimbare/ A zâmbit/ Si a trecut pe lânga mine de nenumarate ori./ Eram destramat in seara aceea si nu aveam nicio pofta/ sa fac dragoste/ Dar servitoartea era tânara/ nu cred sa fi avut mai mult de saisprezece ani/ Si cum se asezase aproape de pat, parca asteptând/ M-am apropiat aproape zâmbind si am intrebat-o cum o cheama/ mi-a spus un nume oarecare, mi se pare Maria/ i-am spus ca e frumos, ea s-a facut ca se rusineaza,/ Cred sa fi fost aproape miezul noptii/ prin ferestrele deschise razbatea zgomotul confuz al orasului/ Acolo, undeva, erau teatre, cinematografe, femei splendide/ si automobile/ aici eram numai eu si servitoarea./ Ea n-a zis nimic, a inchis numai ochii./ Era o servitoare scurta, bondoaca aproape./ O, servitoare cu care am facut dragoste intr-un oras/ murdar de provincie/ Pe când eram destramat si stapânii tai lipseau de acasa / Servitoare pe care de atunci nu te-am mai vazut niciodata / Servitoare, pe pulpe cu doua dungi rosii de la jartiere/ Servitoare cu pântecul mirosind a ceapa si patrunjel/ Servitoare cu sexul ca o mâncare de pătlagele vinete/ Scriu poemul acesta/ Pentru a face sa turbeze fetele burgheze/ Si sa se scandalizeze parintii lor onorabili/ Fiindca desi m-am culcat cu ele de nenumarate ori/ Nu vreau sa le cânt/ Si sa urinez in cutiile lor cu pudra/ In lenjeria lor/ In pianul lor/ Si in toate celelalte accesorii care le formeaza frumusetea”.
