Nici inainte de primul tur, dar nici acum, nu am auzit decât prostii din partea candidatilor prezidentiali. De exemplu, nu, am auzit pe niciunul dintre candidati sa spuna ceva de problema “Rosia Montana”, despre viitorul acestei exploatari si despre ceea ce s-a intâmplat pâna acum acolo.
Nu am auzit pe niciunul dintre candidati care sa se exprime, in aceasta campanie, cu privire la gazele de sist si la problema de la Pungesti, acolo unde, de aproape un an, Constitutia este suspendata, fiind proclamata starea de urgenta.
Niciunul dintre candidati nu are curajul macar sa intrebe cum este posibil ca o localitate sa fie sub ocupatie militara atâta vreme iar locuitorilor sa le fie interzise drepturile civile. Candidatii nu se pronunta in privinta relatiilor cu Rusia si nu deschid subiectul. Probabil, de frica sa nu fie etichetati drept “pro-rusi” sau sa dea frisoane sponsorilor externi.
Dealtfel, politica externa aproape lipseste din campania electorala, ceea ce spune foarte multe despre cât de scurt este lantul.
Niciunul dintre candidati nu vorbeste despre “problema taraneasca”, despre situatia dificila a locuitorilor din zona rurala, care supravietuiesc de pe o zi pe alta, fara vreo perspectiva.
La fel, candidatii nu aduc in discutie nici o strategie pe termen lung; sunt incremeniti in niste sabloane. Nu am auzit nici un candidat care sa vorbeasca de un proiect pentru România, de o viziune pentru viitor, de un program socio-economic, de o cale de dezvoltare care sa permita ridicarea nivelului de trai.
Campania asta se rezuma la datul la gioale unul altuia, la racnete, tipete si mult, foarte mult fum.
