Intr-o lume idilica, locuitorii cartierului X sunt treziti, dimineata, de mirosul imbietor al pâinii coapte in brutaria vecinului lor, Ionescu.
Dupa ce servesc, la micul dejun, mezelurile produse de macelaria lui Petrescu si unt cumparat din magazinul lui Popescu, locuirorii cartierului se indreapta spre locurile de munca, nu inainte de a lua câte o cafea de la cafeneaua lui Negrescu.
La prânz, ei servesc o ciorba si o tocana la birtul lui Vasilescu iar seara merg la un vin fiert la crâsma lui Sorescu. In weekend se merge la cinematograful lui Dinescu, la cumparaturi la Maiorescu ori la o prajitura in cofetaria lui Gavrilescu.
Numele sunt puse la intâmplare, nu tin de o nationalitate anume, importanta este nu etnia fiecaruia ci apartenenta la comunitatea respectiva.
Fiecare are ceva de oferit comunitatii iar existenta sa depinde de modul in care reuseste sa multumeasca o clientela formata din cunoscuti. Fara clientii din cartier, brutarul ar falimenta, daca vecinii nu ar cumpara mezeluri, macelarul nu ar mai putea sa-si tina copiii la Universitate, birtul lui Vasilescu s-ar inchide daca lumea nu ar mânca la el si asa mai departe.
Sa ne uitam, insa, la ceea ce avem in tara. Dar, de ce in tara?! Ne putem uita la noi in oras, alegeti ce cartier doriti, situatia este aceeasi. Nu mai exista micii meseriasi care sa traiasca din munca lor.
Brutarii au fost inlocuiti de supermarketurile care aduc pâine din celalalt colt al tarii. Comertul a fost monopolizat de marile retele internationale, la restaurant nu se merge ca “e scump, mai bine imi fac acasa” si, in general, banul nu mai circula in cartier, ci este aspirat de multinationale.
In aceste conditii, mica burghezie dispare si, o data cu ea, si bruma de stabilitate economica si bunastare.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
