Ce n-a vazut Bacaul…

0


Fara dificultate inlocuim toponimul din titlu cu Parisul si ajungem la o locutiune adjectivala echivalenta cu „exceptional“ sau, intr-o perifraza, cu ceva „care este iesit din comun“. Pe 27 aprilie, in preziua aniversarii a 106 ani de la nasterea profesoarei Maria Gabrea (conferentiar universitar la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic de 3 Ani din Bacau), in Aula Universitatii „Vasile Alecsandri“, fosti studenti si colegi, actuali studenti si profesori au omagiat un dascal de exceptie. „O imensa bucurie!“ a fost exclamatia regizorului Radu Gabrea, unul dintre cei trei fii, la incheierea neasteptata a unui maraton care a durat peste cinci ore, organizat de Universitatea „Vasile Alecsandri“, prin Facultatea de Litere, Departamentul de Consiliere Profesionala, Societatea Cultural-Stiintifica „Vasile Alecsandri“ si Gruparea Alumni.
Stiam despre Maria Gabrea ca a predat aici limba româna contemporana intre 1963 si 1970 si ca a fost recunoscuta pentru eruditie si exigenta. A scris studii in revistele de specialitate ale Academiei Române („Limba româna“) si ale Societatii de Stiinte Filologice din R.S.R. („Limba si literatura“) inainte de a veni la Institutul bacauan: „Structura frazei, din punct de vedere gramatical si stilistic“ (1957), „Atributiva circumstantiala“ (1960), „Probleme de teorie si analiza gramaticala“ (1963), „Constructiile incidente“ etc. A publicat in „Ateneu“, „Steagul rosu“ s.a. articole despre starea limbii române si a facut propuneri de imbunatatire a actului de predare-invatare a acestei discipline in invatamântul preuniversitar. Ii erau recunoscute autoritatea stiintifica si capacitatea de a ordona prioritatile de ordin didactic.
Nu stiam ca este autoarea unei carti cu un titlu etern actual: „Profesor si vocatie“ (1939). Prin grija fiului, a fost reeditata anastatic (Ecran Cinema Management, 2015) si lansata in deschiderea evenimentului din Aula „Vasile Alecsandri“. Tot ce a urmat a fost un act de intreita compatibilitate intre tinta articolelor autoarei, practica la catedra a acesteia si, respectiv, evaluarea de catre fostii studenti. Doi dintre acestia au convins auditoriul despre soliditatea pregatirii filologice sub bagheta Mariei Gabrea. Când in anii ’80 Ministerul a trimis in teritoriu un subiect formulat gresit, pentru admiterea in liceu (probabil solicitarea de a se construi propozitii cu pronumele relativ „care“; corect: „Construiti fraze…“), Constantin Mihai, la Liceul „Mihai Viteazul“ din Ploiesti, a sesizat eroarea si a invocat-o pe profesoara de la Bacau. Al doilea, Constantin Nila, a reprodus in detaliu scenariul orei de gramatica de acum peste patruzeci de ani. Maria Gabrea era atât de riguroasa in gândire, incât si frazele cu care se adresa studentilor in afara cursului imbiau la analiza morfosintactica. Vocatia s-a transmis fiilor ei, ca din mottoul cartii din 1939: „Copilului,//frageda mladita,/in care vrem sa intrezarim/o omenire mai buna/si mai fericita,//inchin aceste pagini! M.I.G.“ Radu Gabrea a prezentat ultima sa productie cinematografica, „O poveste de dragoste, Lindenfeld“, a carei proiectie a fost urmata de un moment cu adevarat exceptional: o sesiune de intrebari si raspunsuri. Regizorul si interpreta rolului principal feminin, Victoria Cocias, au dialogat cu publicul – o premiera absoluta pentru cei prezenti, macar pentru uimirea de a fi coborât de pe ecran o eroina si de a lua infatisarea comuna. Ce nu a vazut Bacaul…
Ioan Danila



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

LĂSAȚI UN MESAJ