Din landul Baden-Württemberg… în inima Bacăului
Mă uit la mâinile meșterului Ioan Bejan, obișnuite cu truda. Mici cicatrici – repere ale lecțiilor timpului – stau mărturie că tabla din zinc taie ca briciul iar dălțile știu să împungă. Înainte de a monta un fluier, se oprește și mi-l arată. Ce părere am? Nu mă pricep.
După aspect totul pare în regulă, ca scos din țiplă. „Cine a confecționat acest fluier, a făcut-o înainte ca eu să mă nasc!” În Germania anilor șaizeci a existat un curent foarte puternic de reconstrucție, de revenire la valorile artistice, după distrugerile provocate de război. A existat un apogeu și în muzica bisericească. Locuitorilor micuțului orășel Kuppenheim (cu o populaţie de 7.678 locuitori, la 31 decembrie 2008), nu le mai era suficientă orga mică, cu două claviaturi manuale și douăzeci și ceva de registre. O aveau din anul 1910, scăpând intactă conflagrațiilor mondiale. Și-au dorit altceva. Așa era moda. Au extins balustradele corului și au dat comandă pentru una acționată electro-pneumatic.
Oamenii sunt supuși vremurilor. În urmă cu cinci ani au ajuns la concluzia că totuși orga este prea mare pentru această perioada de recesiune economică, costurile de mentenanță fiind și ele un inconvenient. Așa că au luat hotărârea să cumpere una mai mică, mecanică, care, ce e drept, este mult mai trainică, având și costuri de întreținere mai mici. Ca să mai recupereze ceva, au scos-o pe cea mare… la vânzare.
Mâna providenței
„Prin 2012, fiind în București la vremea aceea, văzând pe internet această orgă, mi-am zis că un instrument atât de mare, un instrument de concert, ar fi păcat să nu ajungă în România. Erau fotografii reprezentative cu imaginea ei din biserică, a consolei, dispoziția registrelor, numărul lor, anul de construcție. Toate elementele tehnice necesare, specifice unui sait pentru profesioniști. Mai ales că era la un preț modic. Consola era similară cu cea de la biserica Sf.Iosif din București, unde am cântat ani de zile.
Avea același constructor din Germania. Inițial m-am gândit cum să o aduc în București. Dar acolo nu aveam unde să o depozitez. Toate bisericile mari au orgi, iar în cele mici… nu încăpea. M-am orientat în gândire către Moldova. Aici ar fi loc suficient. Sunt atâtea biserici mari, nou construite. Ar încăpea exact așa cum se află la ea acolo, fără modificări. Așa că mă apuc și trimit mai multe e-mailuri. Primul oraș la care m-am gândit, normal, a fost Bacăul. Dar m-am orientat spre Biserica «Sf. Ieremia», pentru că, acolo, amplasamentul corului era optim pentru montarea acestui instrument, exact în forma lui. Trimit un e-mail, cu poze reprezentative, mai trimit altul într-o comună, Nisiporești, de lângă Roman, unde era, tot așa, o biserică asemănătoare în comunitatea franciscană.
Încă unul la Pildești, lângă Săbăoani, tot Roman, unde s-a construit o biserică monumentală. În ultimă fază, trimit un e-mail și la decanatul de la biserica «Sfinții Petru și Paul». De ce am trimis la urmă? Pentru că știam că, aici, configurația locului este alta. O cunoșteam din primele faze de construcție. Timp de un an nu am primit de la nimeni niciun răspuns. Poate că așa a fost voia Domnului, că și biserica din Kuppenheim a rămas, tot mai bine de un an la vânzare pe internet. În decembrie 2013, în perioada Postului Crăciunului, primesc un telefon. La căpatul celălalt al firului, cum se spune, era părintele Isidor Dâscă.
«Alo! Domnul Bejan? Vreau orga aia!» Așa, direct. Care orgă?, nu mai știam exact. Cu o lună înainte adusesem alta, mecanică, din Leeds, Anglia. I-am spus că e mică pentru biserica din Bacău. Atunci ne-am lămurit. Era vorba despre oferta transmisă cu mai bine de un an în urmă, prin e-mail.”
Una din caraceristicile zodiei în care este născut Ioan Bejan, Săgetător, este și rapiditatea de acțiune. După ce și-a anunțat familia că lipsește două zile, s-a urcat în mașină și a pornit spre Bacău. A doua zi era la decanatul din Bacău. Părintele l-a primit cu brațele deschise. Au mers la un calculator. Oferta era încă valabilă.
Substanța materialului
După o expunere profesionistă și o analiză pe măsură, s-a luat decizia unei oferte de achiziționare. A fost contactat decanatul de acolo, stabilindu-se să plece, însoțit de părintele organist Cristian Ignat, la fața locului. Să vadă cât de „bătrân” este instrumentul.
„Este vorba, mai ales, de sănătatea materialului. Cât de sănătos este ca substanță. Lemn, metal. Se putea întâmpla să fie o orgă căzută de tot. Mâncată de carii. Și atunci nu mai avea rost să o aducem în țară. Instrumentul a corespuns din punct de vedere al acestui criteriu. Părțile nemetalice trebuiau restaurate. Acelea… m-au așteptat pe mine! Așa a fost să fie.”
Asta se întâmpla în februarie 2014. Au ajuns acolo, orga era funcțională. Au testat-o. „Cânta! Dar se simțea că este întreținută la linia de plutire. Părintele organist Cristian Ignat și-a spus și el părerea despre registre, despre sunete… Acum, făcând o paralelă, în biserica aceea orga nu suna nici pe jumătate cum sună aici. Se auzea ca dintr-un butoi spart.”
Față de orga pur mecanică, și orga electro-pneumatică este trainică, ca instrument. Numai că mecanismul pneumatic are și el anumite consumabile, să le spunem așa. În sistemele ei tehnice sunt componente confecționate dintr-o piele specială. Pielea fiind un material organic, după câteva decenii de utilizare, îmbătrânește. Se degradează și ea, oricât ar fi tratată. Acele componente trebuiesc înlocuite. La orgile vechi existau niște elemente confecționate din intestine de balenă. Astăzi balenele sunt ocrotite prin legi internaționale, așa că s-au găsit tot felul de înlocuitori.
„Multe din elementele din piele erau putrezite. Așa că discutăm, renegociem să mai micșorăm prețul, mai mult părintele Cristian, luăm legătura cu părintele decan Isidor Dâscă, și ne întoarcem acasă. Costurile nu mai erau problema noastră. Dar numai eu știam ce mă așteaptă și la ce muncă m-am înhămat. Orga trebuia total modificată, readaptată, reconfigurată și, bineînțeles, mărită. În alte locuri ar fi mers ușor pentru mine, o demontam și o montam așa cum era.
Aici, soluția tehnică nu era decât una singură. Să fie suspendată în plan… vertical, pe etaje, fațada mică și fațada mare arătând totuși la fel, ca originalul. Părintele decan a fost și este entuziasmat de realizarea acestui proiect și mi-a acordat tot sprijinul. Îi mulțumesc pe aceasta cale, pentru oportunitatea pe care mi-a oferit-o, pentru șansa unei realizări profesionale unice în viața unui constructor de orgi.”
La modul cum arată acum, aproape de final, se pare că a fost alegerea cea mai bună. Acustica sălii este la 3-4 secunde, sunetul auzindu-se foarte bine, din toate unghiurile. Mai aflu că și comunitatea din Kuppenheim este mulțumită, că orga, care le-a acompaniat evenimentele importante din viață atâția ani, este din nou funcțională.
Alte detalii și secrete despre montarea ei la Bacău… în partea a III-a. Asta e…
