Circula mai demult o snoava despre fermierul care se hotarâse sa se imbogateasca hranind vitele mai mult cu aer si mai putin cu paie. Si care a fost cuprins de o mare mirare când i-au murit animalele de foame in momentul in care se hotarâse sa le creasca portia de aer proaspat.
România se afla in aceasta situatie. De peste un sfert de secol se taie cheltuieli si am ajuns astazi sa ne miram ca invatamântul livreaza absolventi imbecili si ca sistemul sanitar nu poate trata bolnavii.
Iar pentru ca tabloul sa fie complet, ni se spune ca de vina nu sunt guvernantii – oricare ar fi fost ei – ci de vina sunt profesorii si medicii. Si poporul o crede.
Ca o parte din vina o au cadrele didactice si cele medicale este adevarat. Nici un sistem nu este perfect si, statistic, in orice domeniu exista un procent de rebuturi. Problema care se pune la noi este, insa, ca se cere ca un sistem sa functioneze bine in conditiile in care i-au fost luate jumatate din piese iar combustibilul a fost indoit cu apa.
Exista voci care sustin ca situatia aceasta este una indusa, ca se doreste transformarea românilor intr-un soi de sclavi buni numai de munca, incapabili sa priveasca mai departe de limitele impuse de nevoile primare. E discutabil; am vazut situatii similare generate nu de vreun complot secret ci pur si simplu de prostia omeneasca.
Problema este ca nu exista nici dorinta de a intelege cauzele problemei si nici vointa de a o rezolva. Pe de o parte este foarte usor sa dirijezi nemultumirile societatii dinspre Guvern catre o categorie profesionala aruncând fumigene media. Mai ales daca te ajuta in intentia de a privatiza, de exemplu, Sanatatea.
Pe de alta parte, ar insemna ca o parte din sumele incasate de la buget de catre fortele represive (servicii secrete, Parchete, forte de interventie) sa fie dirijate spre Educatie si Sanatate.
Imaginati-va ce ar insemna un electorat bine educat, care ar sti care-i sunt prioritatile si, mai ales, care ar fi imun la gogosile politicienilor…
