Pentru ca tine la scrisul artist, la expresivitatea stilistica, si pentru ca are ironie si un umor sevos, criticul literar Adrian Jicu nu putea sa-si aleaga un titlu de carte anodin. Asa ca si-a adunat cronicile din revista „Ateneu” (unde este titular de rubrica), dar si din alte câteva reviste importante, sub titlul de „Caruselul cu hamsteri.
Decupaje din literatura postdecembrista”. Îsi motiveaza alegerea astfel: „Goana dupa nimic (aidoma hamsterului care alearga instinctiv într-un carusel s.m.) este un echivalent nimerit pentru statutul cronicarului cultural de astazi”. Recunoaste însa ca, în pofida acestei inutilitati si pure gratuitati, a devenit dependent de scris, de îndeletnicirea de a citi si comenta cartile altora. E lucid si ironic, dupa cum am spus, carevasazica, dar si utopist, totodata, deoarece îl invoca pe Don Quijote.
Din aceasta armonie a contrariilor ies de multe ori lucruri bune, expresive, iesite din comun. Cum e si volumul de critica literara, foiletonistica si de întâmpinare, a lui Adrian Jicu. Un volum care se citeste cu interes si placere, pentru ca autorul este prompt în reactii, transant în judecati, având o admirabila sprinteneala de condei. Stie sa analizeze fara sa plictiseasca, sa argumenteze convingator, si îsi pune în scena demonstratia de idei într-un fel atragator, cu o anumita doza de seductie intelectuala.
Dezinvoltura stilistica, expresivitatea limbajului critic, portretizarile reusite de scriitori arata si un bun cititor de critica literara si eseistica, unul care a asimilat în profunzime lectiile lui G. Calinescu, E. Lovinescu, cât si a altor critici si eseisti de prima marime, ca Al. Paleologu, de pilda.
De altfel, cultura aceasta de specialitate, strict necesara, este mereu updatata, Adrian Jicu citindu-si atent, cu mare patrundere, confratii. Apreciabile la tânarul critic sunt fermitatea convingerilor, precizia diagnosticelor, siguranta gustului, exigenta, curajul de a-si formula punctul de vedere chiar când este vorba despre personalitati redutabile, de nume grele ale literaturii. Pentru ca un critic veritabil asta este, un creator de puncte de vedere, un scriitor de literatura a ideilor.
Neîndoielnic, Adrian Jicu are înzestrarea, talentul si determinarea unui critic literar de cursa lunga. Gratie lui, dar si lui Vasile Spiridon si Marius Manta, critica literara la revista „Ateneu” este pe mâini bune. Pentru ca asta e si rolul unei reviste de cultura, ca cultive, în primul rând, spiritul critic, si de aceea criticii sunt coloana vertebrala a unei astfel de publicatii.
