Vazuta de la distanta, sau din mersul masinii de pe soseaua care duce de la Bacau la Magura, comuna Luizi Calugara pare o localitate care se dezvolta nestavilit.
Case mari au umplut câmpul, iar unde odinioara tractoarele arau câmpurile CAP-ului, acum isi fac loc gospodariile unei populatii ce ar putea fi o subtire patura de mijloc, cu o bruma de agoniseala la tescherea, facuta prin strainataturi.
Daca, insa, te apropii de casele cu pricina si intri pe stradutele de pamânt batatorit de printre ele, realitatea are alta fata. Majoritatea constructiilor sunt la “rosu”, doar caramida si acoperis, au capace mari de scândura in ochiurile de geamuri, nu au curent electric si nici apa, iar zona seamana cu un tipic santier românesc, ce incepe, dar nu se stie când se mai termina, fiindca mai tot timpul e in conservare.
Nici tipenie de om nu tulbura linistea toropita de caldura de iulie, iar porumbul sta smirna printre casele acestea, ramase in acelasi stadiu de constructie de ani si ani de zile.
Fântâna de 120 metri adâncime
Povestea cartierului-fantoma a inceput inainte de criza economica, declansata in 2008, când nimanui nu ii trecea prin minte ca totul se va prabusi in prapastia crizei financiare. Cei plecati in Italia sau Spania – foarte numerosi la Luizi – si-au investit aproape toata agoniseala in aceste locuinte, aruncate te-miri-unde pe tot câmpul, pe unde au primit de la parinti câte o parcela de o mie de metri patrati de teren, si unde sperau sa se intoarca vreodata si sa vietuiasca fericiti. Unii au ridicat locuinte grandioase, in care ar incapea si patru familii, fara sa isi puna problema intretinerii uriase, mai ales pe timp de iarna.
Altii si-au cumparat teren acolo ca sa construiasca si au achitat, la preturile dinainte de criza, si 20 euro pe metrul patrat. Acum, valoarea a scazut pâna la un euro, dar se estimeaza ca va creste la cinci euro si chiar mai mult.
Sunt doar pareri ale unor localnici, pentru ca in realitate nu se vinde si nu se cumpara nimic, iar pancartele cu inscrisul “Teren de vânzare se vad pretutindeni pe câmp”. Cel mai rau acolo este ca reteaua de energie electrica este la foarte mare distanta, iar cine ar vrea fântâna ar trebui sa sape 120 de metri ca sa dea de apa.
O suta de case ridicate fara autorizatie
Lumea a cazut apoi in haul economic din care inca se chinuie sa razbeasca la suprafata. Foarte putine au fost povestile de succes ale “italienilor” nostri. A fost, de exemplu, cazul unui emigrant român plecat din Bacau, desemnat “omul de afaceri strain al anului” în Italia. El este fondatorul unei companii de import-export al produselor specifice românesti. Compania are 34 de angajati si, în 2012, a avut o cifra de afaceri estimata la 19 milioane de euro. Insa marea majoritate a celor plecati de la noi au fost inghititi de negura ultimilor ani. Nu au mai avut nici bani sa vina acasa, asa cum fac in fiecare vara, daramite sa isi termine casele de pe câmpul dintre Luizi si Bacau.
Unii dintre ei isi fac acum curaj si revin in locurile de bastina, cu gândul sa ramâna aici cu totul, chiar daca au spate ani multi traiti in Italia. Primarul de Luizi, Aurel Varga, estimeaza ca spre o mie de persoane din localitate ar fi plecate la munca in tari straine, dar este optimist ca se vor intoarce, isi vor termina cele o suta de case incepute si, inclusiv cu ajutorul lor, intreaga comunitate se va dezvolta.
“Terenul pe care s-a construit cel mai mult, circa o suta de hectare, are regim de extravilan. Il vom trece in intravilan, vom pietrui drumurile, vom duce apa curenta si energie electrica si sunt sigur ca daca au au aceste minime conditii vor fi atrasi sa se intoarca aici. Eu cred ca in urmatorii trei ani se vor mai ridica alte 200 de case, nu din cele mari, pe care sa nu aiba cu ce sa le intretina, dar mai mici, pe masura a cât a agonisit fiecare, la 20.000-30.000 euro.
Toate casele s-au ridicat fara autorizatie. Când vor fi in intravilan, proprietarii vor trebui sa isi rezolve si actele, dar vor deveni si platitori de impozite”, a spus primarul Varga.
“Italienii” vor sa revina la bastina
Pe câmpul de lânga Luizi, in labirintul de printre lanurile de porumb topite de soare, cu greu poti observa, la un moment dat, locul unde va fi o viitoare gospodarie. Deocamdata e la stadiul de fundatie si poti trece usor pe lânga ea fara sa o observi. E cel mai indepartat loc de casa din noul cartier al satului, asa cum e si singurul unde exista activitate. Seful e Cristian Cosa, un tânar in floarea vârstei, care s-a intors la bastina dupa 17 ani de munca in metalurgie, patru in Ungaria si restul in Italia. A primit din avutul familiei 1461 metri de teren si isi face casa. Curentul e departe si ar costa zeci de mii de euro sa il traga pâna acasa.
Dar va folosi un generator electric. Iar apa spera ca va curge in curând, pe conducta montata de primarie. “Viata a devenit foarte grea si in Italia, se traieste de pe o zi pe alta, nu se mai gaseste de lucru ca altadata. Nu te asteapta nimeni sa platesti chiria, trebuie sa manânci, sa te intretii. Am auzit de la multi români de acolo ca in doua-trei luni vor sa isi lichideze obligatiile de acolo si apoi, poate chiar in vara aceasta, sa revina definitiv. Cu ce am strâns dupa atâtia ani de munca vreau sa imi ridic o casa, poate sa imi intemeiez si o familie. Iar ca sa imi duc traiul ma voi orienta spre agricultura si probabil voi lucra alaturi de familie”, spune Cristian Cosa, tânarul cu palme batatorite si aspre ca hârtia de glaspapier.
Omul pare un pionier ce aminteste de cuceritorii Vestului salbatic din filmele americane. E singur pe o intindere enorma, doar el si fundatia casei in care viseaza sa duca o viata tihnita. In jurul sau, lanuri inalte de porumb si, din câteva in câteva sute de metri, câte o casa abandonata si nefinisata, pustie. Daca, insa, privesti toate acestea de la inaltimea unui bloc din Bacau, se vede altfel: un cartier de vile nou-noute, ce ar demonstra dezvoltarea si continuitatea unei comunitati cu stravechi radacini si traditii. O impresie…
Exodul spre strainatate
Conform datelor oficiale ale recensamântului din 2011, comuna Luizi Calugara este pe locul trei in judet in topul localitatilor a caror populatie s-a imputinat in ultimii zece ani. Mai exact, comuna a pierdut aproape un sfert din populatie si a ajuns la 3.333 persoane, populatie stabila.
Primarul Aurel Varga crede insa ca scaderea reala ar fi chiar sI mai drastica, de circa 40%. Majoritatea celor care nu se mai regasesc in evidente, in jur de o mie de persoane, sunt plecatI la munca in strainatate.
