Multa lume se plânge ca in România companiile sunt prea impozitate si ca in alte tari ar fi mai bine. In alte tari impozitele pe afaceri sunt mai mari decât la noi, dar nu asta e problema, ci ca, in România, cel mai mare grad de impozitare este pe munca prestata de angajati.
O firma plateste impozit pe profit de 16 la suta. Un salariat plateste tot atât. Veti spune ca este echitabil, insa va voi contrazice: profitul este diferenta dintre venituri si cheltuieli, pe când salariul este doar un venit.
Statul impoziteaza, practic, si cheltuielile angajatului. Desigur, impozitul pe profit nu e singurul platit de o firma. Compania mai plateste TVA (si angajatul plateste dar firma isi poate deduce TVA-ul), taxe pe proprietati, etc. Si angajatul plateste taxa pe apartament, pe masina, asigurari.
Daca vom asimila angajatul unei societati comerciale, vom observa ca acesta are si el intrari si iesiri de capital. Are cheltuieli pentru hrana, haine, casa, transport, o mica distractie, toate acestea pentru a-i reface capacitatea de munca.
Apoi, angajatul isi vinde munca unei companii si, pentru asta primeste un salariu. Daca ar fi tratat in continuare ca o firma, statul i-ar impozita doar diferenta dintre intrari si iesiri, adica dintre salariu si cheltuielile pe care le face. Numai ca salariatul nu este tratat ca o companie, si este impozitat cu 16 la suta din venit.
Daca alegea sa plateasca impozit pe venit si nu pe profit, o companie era taxata cu numai 3 la suta. Asadar, teoretic, impozitul; pe salariu nu ar trebui sa fie mai mare de trei procente. Pe de alta parte, daca angajatul ar fi tratat ca o companie care e taxata la profit, Statul ar avea o problema. Una mare de tot: majoritatea salariilor actuale nu acopera cheltuielile necesare refacerii fortei de munca.
Acum câtiva ani se socotise ca un român are nevoie de 2.000 de lei pe luna doar pentru cheltuielile minime necesare supravietuirii.
Sa recunoastem, nu sunt prea multe astfel de salarii in România. Conform teoriei noastre, ar trebui, deci, ca lefurile de pâna in 2.000 de lei sa nu fie impozitate.
Am putea merge cu teoria si mai departe, dar mi-e teama ca deja avem o concluzie: in România munca e subfinantata si suprataxata.
