In judetul Bacau exista câtiva primari care sunt la al treilea sau al patrulea mandat, adica doua decenii si mai bine. O viata de om, s-ar putea spune, in care edilii nu au avut doar de schimbat becurile arse ori sa cârpeasca drumurile.
Probabil ca nu e usor sa fii primar, fiindca, printre alte multe sarcini, trebuie sa rezisti si tentatiilor de tot felul. Spagilor, ca sa o spunem pe sleau. Nu cu mult timp in urma, am cunoscut un primar care m-a plimbat prin toata localitatea pe care o pastorea si mi-a explicat inflacarat cum va face retea de canalizare, cum va da pamânt tinerilor ca sa-i faca sa revina la bastina, cum va inflori satul si va fi etalonul comunitatilor rurale. Am scris despre planurile sale, mai ales ca nu aveam cum sa-l contrazic.
Dar n-a durat mult, iar mascatii i-au pus catusele, fiindca luase spaga la retrocedarea terenurilor. Acum e in curs de judecata. Avem la Bacau un primar suspendat care va fi judecat pentru luare de mita. Undeva in josul judetului exista un primar care e de vreo 25 de ani in functie, iar dupa ce am scris de bine despre el, a urmat un val de comentarii de genul “De ce laudati hotul?”. Dumnezeu stie ce dusmani ar avea sau ce tactica de primit spagi o avea, de lumea inca il sustine, dar il si injura in acelasi timp, iar mascatii inca nu s-au atins de el. Oricum, cred ca unanimitatea a disparut in decembrie 1989.
O data la patru ani, statul român ne pune in brate stampila si ne impinge in cabina de vot, ca sa ne simtim si noi bagati in seama, sa avem impresia ca si noi contam. Ce facem cu stampila, e insa doar treaba noastra. Ar trebui sa ne gândim ca numele acela pe care il validam este al unui om care ne gestioneaza o buna parte din existenta. Care sta mai tot timpul cu mâna prin buzunarele noastre. Unii sunt prestidigitatori, nu ii simti, iar altii sunt grosieri.
Este adevarat ca atunci când pui stampila pe unul nu stii ce ii poate cu adevarat pielea. Asta se vede in timp si, daca apar regretele pentru alegerea facuta, atunci e o lectie de invatat. Insa noua nu prea ne place invatatura, asa ca ne lasam buzunariti cu nonsalanta, de tot felul de neica-nimeni, care ne iau ochii cu promisiuni fantasmagorice si pe care ii mâna in lupta doar intentia de a-si recupera banii cheltuiti in campania electorala. Dupa care, eventual, sa ii si inmulteasca de zece ori sau poate de o suta de ori.
