Am fost foarte curioasa sa vad filmul care a câstigat Oscarul, mai ales pentru ca eroii lui sunt oameni de presa. Si nu am folosit întâmplator termenul de eroi, pentru ca în „Spotlight”, jurnalistii din echipa de investigatii (cu nume care da titlul filmului) chiar au, la un mod eroic, curaj, dârzenie, perseverenta, pasiunea adevarului, simt justitiar. De aceea au si fost vazuti ca niste cavaleri ai dreptatii. Membrii echipei sunt dedicati în întregime profesiei, angajându-se într-o dura si riscanta batalie pentru scoaterea la lumina a adevarului.
Se documenteaza la sânge, alearga neobosit dupa dovezi, smulg marturii si îsi sacrifica timpul liber pentru triumful adevarului în investigatia lor. Una extrem de delicata, vizând cazurile de pedofilie în care au fost implicati preoti catolici. Vazând „Spotlight”, mi s-a întarit credinta ca genul acesta de jurnalism este mai mult decât necesar unei comunitati, si ca el nu va disparea. Pentru ca oamenii au nevoie de adevar, numai el dându-le puterea de a merge înainte, de a evolua, de a trai în demnitate. De aceea, chiar m-au impresionat declaratiile avocatului din film care, dupa publicarea anchetei în ziarul The Boston Globe, a spus ca a primit noi si numeroase apeluri din partea unor supravietuitori dintr-o multime de tari.
Avea deja peste 500 de cazuri înregistrate, oameni disperati, supravietuitorii, cum au fost numiti cei abuzati sexual, cautându-l în speranta ca, odata iesit la iveala adevarul, acest fapt îi va ajuta sa-si recapete curajul si respectul pentru propria persoana, ca-i va motiva sa-si traiasca normal viata, sa-i gaseasca un sens, depasindu-si traumele profunde. Am apreciat multe lucruri din filmul acesta facut cu economie de mijloace, cu sobrietate, cu un remarcabil echilibru, în registrul unei inteligente moderatii. Pentru ca regizorul a stiut sa evite doua capcane în care ar fi putut aluneca destul de usor: aceea de a exploata emotional supravietuitorii si de a folosi un ton acuzator la adresa clerului. Asa se explica faptul ca „Spotlight” a fost bine primit chiar si de Vatican, în editorialul din oficiosul acestuia filmul fiind considerat convingator si deloc anticatolic.
Pentru ca, „nu toti monstrii poarta vesminte ecleziastice, iar pedofilia nu rezulta din juramântul de castitate”, se mai zicea acolo. „Spotlight” repune în prim plan, într-un timp al tuturor devalorizarilor, profesia de jurnalist. O profesie deloc usoara (când este facuta cu seriozitate, raspundere, pasiune), pe care multi încearca sa o decredibilizeze acum, aruncând anatema asupra jurnalistilor (antipatizati, cum altfel ? pentru ca sunt incomozi). Dar jurnalismul, când este bun, profesionist, cinstit, serios, documentat, cu informatii verificate si ras-verificate, puse în context, analizate, când nu sta în trena politicului si este independent, slujind doar adevarul si interesul cetateanului, are în el ceva eroic.
