Mi-a fost întotdeauna greu să înţeleg de ce românii se află într-un război permanent cu propriile valori. Cum ridică mai sus puţin cineva capul, cum să grăbesc o mulţime de mititei să-i dea cu polonicul în el, să-l coboare, să-l denigreze cu orice preţ. Cei care se bucură de succes, într-un domeniu sau altul, plătesc scump lucrul acesta, nu li se iartă că s-au rupt de pluton. Sunt urmăriţi, frecaţi, tracasaţi, hărţuiţi, şi li se pun în cârcă tot soiul de vini imaginare.

Dedaţi, în chip nefast, la amestecul de contrarii, cultivăm obstinat dezbinarea, invidia, micile şi marile vendete care ne otrăvesc existenţa.

Dincolo de chestiunea cu valorile, mai delicată şi foarte complexă ca fenomen (se pare că nu reuşim decât în eşec, după cum spunea Cioran), şi în planul vieţii comune, obişnuite, românii manifestă o adevărată fobie faţă de conaţionali. Când te afli în străinătate, românii de acolo te evită, se ascund, n-au chef să dea ochii cu tine. Şi am auzit că unii sunt satisfăcuţi nevoie mare când îşi fac şi ei concediile prin Occident, dar nu se întâlnesc acolo cu alţi români. Deşi, după câte mai cunosc şi eu, nu numai noi suntem gălăgioşi, stridenţi, needucaţi, cu manifestări de prost-gust, dacă nu chiar de ţopenie agresivă. Defectele astea le mai au şi alţii, dar nu se grăbesc să vadă paiul din ochiul altora, ignorând bârna din proprii ochii, aşa cum fac ai noştri.

Deh, vorba ceea, capra râioasă tot cu coada sus! Snobismul ne omoară, strâmbatul din nas, uitatul de sus, în mod superior, fandoselile, fiţele făcând casă bună cu el. Snobismul ăla de proastă calitate, însă, acompaniat de arţag, pentru că este şi un snobism care te împinge înainte, fiind un factor de progres, de civilizaţie. Cei care voiau să-i imite pe nobili (de aici vine originea cuvântului) i-au cam maimuţărit pe aceştia la început, dar, în timp, au venit şi nişte schimbări reale.

Adică şi-au cizelat manierele, s-au îmbrăcat elegant, precum aristocraţii, şi-au făcut case scumpe, au deschis saloane pentru mondenităţi, au cumpărat opere de artă, în fine, au evoluat, aspirând către ceva mai înalt. Pe când snobii de tip nou nu-s decât nişte parveniţi cu ifose. Pe dinăuntru sunt goi, dar sunt egolatri, au un tupeu cât carul, se laudă cu achiziţiile lor scumpe, cu voiajurile în locuri exotice, şi etalează un lux făcut ca să ia ochii celorlalţi, să-i pună în inferioritate. Sunt aroganţi şi dispreţuitori. Aşa că eu mă feresc cât pot de snobii cu arţag.


Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

3 COMENTARII

  1. Un articol extraordinar!
    Mulţumim, doamnă Mihalache!
    Nu va uitaţi la nici un domn Gigi, sau oricare frate de-a dumnealui, că sunt oricum pe alte cărări şi-apoi nu ne interesează pe noi ceilalţi că uscăturile astea se vor fi auzite.
    Să se scarpine de cei ca ei, că tot îi vor mânca răutatea, invidia şi lăsaţi-i pe aceşti limitaţi că locul lor e printre putreziciuni.
    Sănătate doamnă şi spor la scris!

LĂSAȚI UN MESAJ