Drăguţule bace, dă-ţi oile-ncoace, dar nu la negru zăvoi cum e în baladă, ci pe faleză! Aşa cică s-au gândit nişte minţi creative de prin Galaţi să rezolve întreţinerea spaţiilor verzi, tunderea ierbii la modul ecologic, aducând în ajutor mioarele şi caprele care, oricum, pasc pe la marginea oraşului. Inventivi românaşii noştri şi plini de haz.
Numai că edilul urbei, dar şi onorabilii cetăţeni nu au fost de acord ca blândele ierbivore să le invadeze frumoasa faleză, lăsând pe acolo şi alte semne, mai puţin plăcute, ale trecerii lor. Aşa că ideea păşunatului urban a murit în faşă, şi e mai bine aşa. O altă idee trăsnită este aceea a grădinilor de pe acoperiş.
Nu din acelea suspendate şi încântătoare, ca ale Semiramidei e vorba, ci despre nişte banale straturi cu legume. Chestia nu e originală, existând deja în alte colţuri de lume, în Franţa, de pildă, tipul acesta de potager, cum i se zice pe acolo. Cu totul aiuritoare mi se pare şi noua metodă de înfrumuseţare la care recurg unele doamne care nu se împacă defel cu trecerea timpului. Doamnele respective nu-s prea întregi la cap, după părerea mea, dar au bani mulţi (ai lor sau ai bărbaţilor pentru care se dau de ceasul morţii ca să rămână veşnic tinere şi bele), pentru că injecţiile cu plasmă şi cu sânge, au costuri foarte piperate. Procedeul acesta, în urma căruia pielea devine elastică, mai fermă şi mai luminoasă, se cheamă terapia cu plasmă sau „liftingul vampirilor.” Hai că-i horror de-a binelea! Eu una m-am îngrozit când am auzit de aşa ceva.
Dar ce te mai poate mira în lumea de azi? Mai nimic, atât de multe trăsnăi auzi şi vezi. Cumpătarea, echilibrul, respectarea unor norme sunt chestiuni care au picat în desuetudine, locul lor fiind luat de excese de tot felul, de nebunie, chiar. Noroc însă că, dacă ai capul pe umeri, poţi alege lucrurile bune şi frumoase din viaţă, că doar nu au secat cu totul. Iată ce spune Andersen, danezul care a scris unele dintre cele mai minunate poveşti: „Să trăieşi pur şi simplu nu este de ajuns…Trebuie să ai parte de soare, de libertate şi de o floricică”. Că bine zice.
Numai că ar trebui ştiut faptul că şi florile au limbajul lor, că de-a lungul timpului li s-au atribuit diferite semnificaţii simbolice. Editura Rao s-a gândit la asta şi a scos o cărticică fermecătoare care se numeşte „Limbajul romantic al florilor”. Grafic arată superb, fiind cât se poate de nimerită pentru un delicat cadou de sărbători. Dar cartea conţine multe informaţii interesante, o poveste de dragoste a florilor, un cod cavaleresc, un substanţial dicţionar de semnificaţii ale gingaşelor alcătuiri din petale. Florile şi aranjamentele florale au un limbaj complex, fiind folosite ca mărturii romantice, ca mesageri ai sentimentelor umane. Prin frumuseţea şi simbolismul lor, florile ne colorează viaţa. Iar pe artişti îi inspiră, ele fiind expresia bogăţiei, varietăţii şi exuberanţei naturii. Pentru că, aşa cum spunea un mare poet romantic, Gerard de Nerval „fiece floare este un suflet care înfloreşte în natură”.
