Mi-a atras atentia o disputa de pe forum privitoare la comportamentul unor liceene. Totul pornea de la un articolas de pe pagina de Facebook a ziarului nostru, iar semnatara lui era cam patetica, spunând ca-i vine sa plânga la vederea unor domnisoare, de la Colegiul Economic din Bacau, care fumeaza, beau, înjura, în fine, au apucaturi urâte, total nefeminine. Expunându-se, dizgratios, în locuri publice. Si sareau, care mai de care, cum e obiceiul guralivilor de pe forumuri, sa-si dea si ei cu parerea. Ba ca e libertate acum si egalitate deplina a sexelor, si fetele se pot manifesta cum vor ele, ba ca ar trebui, totusi, ca ele sa nu imite barbatii, nu la unele vicii, cel putin, ci sa-i egaleze în alte privinte, etc. Câteva fete nu s-au lasat si s-au napustit si ele cu reprosuri la adresa baietilor metrosexuali, care exagereaza cu îngrijirea fizicului (se epileaza, penseaza, se vopsesc, folosesc fond de ten, îsi fac manichiura, toarna pe ei parfumuri) si se împopotoneaza cu obiecte de vestimentatie mai curând feminine, pantaloni mulati, tricouri în nuante de roz, de lila, unele lungi ca o rochie. Aici am sa fac o paranteza, zicând ca trendul asta cu dragalasii cosmetizaţi, si chiar cu hipsterii, a trecut, acum purtându-se tipul mai dur, cu barba, cu camasi în carouri, si cu bocanci, lumbersexualii. Ceva mai viril ca tipologie, aducând cu taietorii de lemne, ca de acolo li se si trage numele. În fine, chestiunea nu se poate transa simplu, fara nuante. Eu cred ca diferentierile de gen trebuie pastrate, si ca femeile e bine sa ramâna femei si bărbatii, barbati. Desi acum e un timp al marilor confuzii, al unei harababuri de te doare capul. Cu transexualii si cu operatiile astea de schimbare de sex nu prea mai stii exact cu cine ai de-a face, nu se mai poate întelege om cu persoana, vorba ceea.
Dar, apropo de feminism, de emanciparea femeilor, vreau sa spun ca am avut placuta surpriza, într-o seara când tot butonam telecomanda, exasperata de aceleasi filme repetate, la nesfârsit, sa dau, din întâmplare, pentru ca nu era trecut în program, de „Thelma si Louise”. Un film-cult al miscarii feministe, în regia lui Ridley Scott, iesit pe ecrane în 1991. Încununat cu Oscarul pentru cel mai bun scenariu (Callie Khouri) si cu multe alte premii de interpretare pentru actritele Susan Sarandon si Geena Davis. Care sunt fenomenale în cele doua personaje întruchipate, o chelnerita si o casnica, amândoua traumatizate, având mult de suferit în fata superioritatii (autodeclarate) si violentei masculine. Asa încât, dupa o serie de peripetii nefericite, ele pornesc într-o nebuna cavalcada de-a lungul Americii, gonind spre Mexic, pentru ca nu vor sa se predea politiei. Si, în cele din urma, aleg sa moara. Se avânta, în masina lor, un Ford Thunderbird verde, decapotabil, spre Marele Canion, haituite de o armata de politisti. Zboara spre libertate cu pretul vietii, într-o scena antologica. Pe lânga problemele reale din acest film, care mai dainuie si azi, sub o forma sau alta, pentru ca mentalitatile se schimba greu, micile dispute pe tema egalitatii dintre femei si barbati, discutiile despre defeminizare, dar si despre infantilizarea si efeminarea barbatilor sunt apa de ploaie. Chestiunile de fond sunt altele. Oricum, am o veste buna pentru femeile carora le place puterea. Cunoscutul sociolog Alvin Toffler sustine ca, în civilizatia viitorului (care o va înlocui pe cea prezenta, a hidrocarburilor), în urmatorii 40 de ani, femeile vor ocupa pozitii cheie în societate si vor avea o putere de decizie fara precedent. Va fi un nou matriarhat, carevasazica. Adica tot femeile vor avea mari raspunderi si vor duce greul. Daca va fi bine sau rau, n-am de unde sa stiu, dar vor vedea cei care vor trai în acele timpuri, e treaba lor. Eu doar v-am spus ce se mai aude prin lume.
Carmen MIHALACHE
