M-am amuzat grozav un articolas de care am dat pe net. Scris de o tânara femeie lucida, realista, cu spirit independent, cu umor. Ei bine, aceasta relata cum a auzit-o la birou pe o colega afirmând, cu apriga convingere, dupa ce daduse zeci de telefoane „de control„ ca: „barbatii se tin cu teroare”. Brrr, te trec fiorii cu genul asta de teroriste.
La care, dupa o mica disputa de pareri pro si contra, cea care s-a apucat sa scrie pe aceasta sensibila tema, declara ca „nu se mai poarta lesa”. Ca într-o dragoste si intr-un cuplu e circulatie libera acum, se vine si se pleaca, se intra si se iese atunci când lucrurile nu mai tin, când nu mai exista dragoste, comunicare, întelegere, sprijin reciproc, scopuri, idealuri comune, afinitati, respect, tandrete. Multe prejudecati au picat la acest capitol. Una dintre ele se numeste, copilul care „leaga”. Ceea ce e totalmente fals. Pentru ca sunt si cazuri în care prezenta unui nou venit în familie complica lucrurile si îi poate înstraina pe cei doi parinti. Un copil nu sudeaza neaparat un cuplu si nu trebuie folosit ca metoda de santaj, asa cum se întâmpla adeseori. Pierde si el, pentru ca nu traieste în cel mai sanatos climat familial, si asta îl va marca, pierd si cei doi adulti care traiesc într-o forma golita de continut, într-o conventie. De altfel, cred ca nimeni nu stie secretul unui cuplu care dureaza la modul firesc, frumos, în armonie.
În niciun caz, din vreo obligatie. De aceea, chestia cu lesa mi se pare de cel mai prost gust, nu suport ideea ca un om poate fi controlat, obligat sa faca ce nu alege el însusi sa faca, ce nu-i mai place. De altfel, nu am suportat niciodata nici cel mai mic atac la libertatea niciunei fiinte, si nu suport sa vad animale în cusca, în hamuri, în lanturi, priponite, chinuite. Asa ca nu-mi place circul, am o strângere de inima când vad animalele de acolo. Pentru mine, cea mai mare senzatie de splendida libertate e aceea transmisa de un mustang alergând, sau de mai multi. Lesa e facuta pentru câini si e necesara când iesi cu ei în spatii publice, dar chiar si asa, eu (adepta categorica a libertatii de expresie si de actiune) de abia astept sa i-o scot micului meu mops, dragalas si inofensiv, în anumite spatii în care el se poate desfatura fara sa deranjeze pe nimeni. Imi place sa-l vad cum alearga prin iarba si cât de jucaus este, ce mutrite nostime face, cât de bucuros e, pentru ca asta îmi schimba imediat starea, ma binedispune. Si cum imi încep dimineata plimbându-l, buna dispozitie îmi tine toata ziua.
Iar apropo de ce se poarta în toamna asta, ei bine, piesa de rezistenta, care nu trebuie sa lipseasca (e must have) din garderoba fashionistelor este cureaua lata (fara pusca, totusi) care marcheaza talia, purtata la taioare groase, trench, palton. În mare voga este pielea de caprioara si velurul, vinilul, dar si stofele în carouri (so british) si lâna. Se poarta pardesiile si paltoanele lungi, lalâi, moda anilor 70, pelerinele, poncho-urile, un new-hippie, asadar. Se zice apoi ca o piesa-far este rochia lejera, foarte feminina, cu aspect boem, gypsie, cu un mini-bluzon biker, ca un bolero. Trendy este, asadar, un melanj seducator de stiluri, un fusion prin care bate vântul fanteziei netarmurite, libere. Fara lesa.
