Omul e ceea ce face, nu ceea ce spune. Ca nu degeaba a rostit printul Hamlet celebra replica de la sfârsitul tragediei sale: Vorbe, vorbe, vorbe. Restul e tacere. E usor sa faci promisiuni, totul este sa te si tii de ele, asta daca esti om de onoare.
Desi, chestiunea asta cu onoarea e cam din alte vremi. Acum traim în societatea spectacolului, iar performerii actuali, cei din zona politicului, mai ales, vor sa-si câstige publicul în orice fel, chiar mintindu-l, vânzându-i iluzii. Iar publicul la noi e putin pretentios, înghite tot ce-i dai, si la sfârsit de spectacol – vad ce se întâmpla la teatru – se ridica imediat în picioare si aplauda îndelung.
Pe nemestecate, adica, atunci când n-au înteles mare lucru (pentru ca nici n-au avut timp sa se gândeasca cu adevarat la ce s-a petrecut pe scena) sau au vazut ceva absolut mediocru, oarecare. Suntem adesea prea îngaduitori, ne multumim cu mai nimic, ne împacam cu usurinta chiar cu inacceptabilul. N-ar strica sa facem apel si la spiritul critic si sa avem mai mult self-respect. Democratia asta e al naibii de grea, daca-i întelegi cu adevarat resorturile interne, principiile, daca stii cum functioneaza.
Fiindca implica responsabilitate, luciditate si, pentru ca, desi înseamna puterea poporului, trebuie sa lupte în permanenta cu tentatiile populismului. Pentru ca populismul nu este altceva decât o foarte elaborata formula de putere în epoca moderna, o spun multi filosofi actuali si sociologi care studiaza fenomenul. Exista în unii reprezentanti ai acestei forme de putere mult narcisism si nationalism extrem, vezi familia Le Pen, tata si fiica, fostul premier al Italiei, Berlusconi si, cel mai recent exemplu, Donald Trump.
Îmi displac profund discursurile populiste, pentru ca eu cred în rolul elitelor, al celor intelectuale, în primul rând, si pentru ca astfel de discursuri, tot mai frecvente în lumea contemporana, propaga ideile de ura, de excluziune sociala, de rasism. Daca vrem sa traim într-o societate sanatoasa, atunci avem nevoie de filtre de gândire, de toleranta, de acceptarea unor tactici inteligente de mediere. Si de politicieni care sa actioneze spre binele comun al tarii, fie ca sunt ei de dreapta sau de stânga, sa conlucreze în acest scop, fara sa se risipeasca în inutile dispute.
Democratia e la ea acasa acolo unde exista un climat de stabilitate, de siguranta, unde oamenii au o viata decenta, linistita, lipsita de griji elementare, având locuri de munca si nefiind amenintati de spectrul saraciei. De fiecare data când ma duc la vot, ma gândesc la toate aceste lucruri, si ma duc cu speranta, pentru ca democratia e însasi schimbarea, dreptul nostru de a ne alege reprezentantii si de a-i sanctiona pe cei care au fost la putere si nu si-au facut treaba.
Tin foarte mult la acest drept al meu si nu-i înteleg pe cei apatici, pe cei care au stat acasa si la aceste importante alegeri, sub diferite pretexte. Niciunul valabil, dupa mine. Oare e inteligent sa-i lasi pe altii sa decida pentru tine, devenind astfel spectator al propriului destin? Ce libertate o fi si asta?
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
