Întotdeauna mi-a placut prelungirea verii în toamna, visând la acel anotimp numit l’ètè indien, dintr-o nostalgica melodie a lui Joe Dassin, pe care ma trezesc ca o murmur adesea. E drept ca nu ma încânta însa temperaturile prea ridicate, asa cum sunt în aceste zile, dar lucrurile se vor mai schimba, cu siguranta.
Iar vremea va ramâne tot frumoasa, îmbiind la calatorii, la evadari din anostul cotidian. Deja ma vad, în imaginatie, mergând alene pe o plaja pustie, având, ca în melancolica melodie amintita, o rochie vaporoasa, ca o acuarela de Marie Laurencin. Dar, cum vara aceasta mi-a fost cu neputinta sa plec undeva, sa ma bucur de câteva zile de vacanta, m-am consolat cu gândul ca voi face asta undeva, prin octombrie, cred, dar pâna atunci mi-am gasit o micuta delectare citind despre calatorii. Am descoperit o carte care se numeste chiar ”Arta de a calatori”, scrisa de eseistul Alain de Botton. O lectura cât se poate de agreabila si folositoare în acelasi timp, datorita unui autor care si se adreseaza într-un stil placut, accesibil, câstigându-si încrederea si simpatia.
Citindu-l pe Alain de Botton ajungi sa întelegi mai bine tentatia calatoriile, care îti ofera nenumarate prilejuri de relaxare, de distractie, dar si binefacerile acestora, din punctul de vedere al noilor descoperiri pe care le faci, al cunoasterii si reflectiei pe marginea celor vazute si întâlnite. Carte inteligenta, „Arta de a calatori” te lamureste în multe privinte si-ti stârneste dorinta de a pleca în vilegiatura. Autorul ne spune care sunt resorturile interioare ale placerii de a pleca, invitându-ne la o mai adânca patrundere a sensurilor unui voiaj care, dincolo de simpla cautare a fericirii, de o activitate de loisir, are o dimensiune estetica, filosofica, psihologica. Calatoriile reclama gândire, alta decât cea practica, afirma Alain de Botton.
„Suntem coplesiti- spune el- de sfaturi despre unde sa calatorim; auzim prea putine lucruri despre cum si de ce ar trebui s-o facem, desi arta de a calatori pare sa dea nastere în mod natural unui numar de interogatii, nici simple, nici triviale, al caror studiu ar putea, în feluri modeste, sa contribuie la întelegerea a ceea ce filosofii greci frumos numeau eudaimonia sau împlinirea umana”. Pe cine ati mai auzit astazi, într-un timp când umanioarele au cazut în cumplita desuetudine, vorbind despre cultura clasica, despre ce spuneau si gândeau vechii greci, latinii si alte voci ale întelepciunii antice?
Acum, cei mai multi oameni au o orientare exclusiv pragmatica si merg în excursii, în destinatii foarte exotice, în locuri exclusiviste, ca sa manânce bine, sa se distreze la greu, sa faca shopping si, evident, sa posteze apoi poze pe net, sa vadă tot omul (si să se perpelească de invidie) ce-ti permit unii favoriti ai sortii. Pentru foarte putini, călătoriile sunt „moastele reflectiei”, prileg de meditatie adică si de îmbogătire spirituală. Putini si pentru că, din păcate, cei care mai au habar de eudaimonia cam au vânt prin buzunare.
