Bricolaje / A la turca

1


Presedintele Turciei face tot felul de gesturi si declaratii alarmante în ultima vreme. Dar nu la politica vreau eu sa ma refer, pentru ca nu este domeniul meu de cunoastere, ci la un fenomen iscat de serialele turcesti, care se bucura de o mare popularitate. Ca sa-mi fac o idee, am spicuit si din programele televiziunilor si m-am uitat la câteva episoade din serialele astea care au o multime de fani, de fane, mai ales. Si am vazut cât de bine este ilustrata acolo o afirmatie categorica a lui Erdogan:

„Nu cred în egalitatea de gen”. Într-adevar, nu este deloc usor sa fii femeie, chiar în Turcia de azi, care aspira la intrarea în Uniune Europeana, dar îsi pastreaza vechile mentalitati feudale. Mentalitati si prejudecati de care fac parada indivizi aflati în functii înalte, cum ar fi un consilier din Justitie, care se întreaba senin: „Daca fetele se duc la scoala, unde mai gasesc barbatii neveste?” Iar ministrul Economiei crede ca una din principalele cauze ale cresterii somajului este ca femeile vor si ele sa munceasca. Nu mai aduc aminte de alte stupefiante declaratii, tot ale unor importanti demnitari, despre femeile violate, dreptul la avort etc.

Cazuri în care, culmea, stigmatizate sunt victimele femei, tot ele bietele, si nu barbatii abuzivi, tirani. Serialele turcesti cu subiecte din lumea de azi spun multe despre conditia femeii în societatea turca. Si vezi acolo cât de rare sunt situatiile în care ele se pot realiza de sine statator, fara sa depinda de barbatii din familie, de pilda. E drept însa ca exista si o categorie, foarte antipatica pentru mine, de femei care se complac într-o postura decorativa, de întretinute de lux. Si care-si consuma cea mai mare parte din timp tesând sumedenie de intrigi, ca în „Prizoniera dragostei”, ca sa iau un exemplu. Stau ele în niste vile luxoase, îmbracate ca la parada modei, si nu în simple tinute de interior, cocotate pe niste tocuri ametitoare, beau cafele, rasfoiesc reviste, îsi asteapta maseuza etc, si sunt capiate dupa dominatia absoluta a unui barbat, detinator de resurse, evident. Este o mastera în serialul de care aminteam, una în vârsta, care are un rictus de o rautate si de o viclenie abominabile.

Ma amuza cum merge, ca pe arcuri, balansându-se pe tocurile stiletto. Iar fiica-sa e o obsedata isterica, maritata cu un verisor (ca urmare a calculelor materne de conservare a averii familiei) care nu o iubeste, dar o suporta de dragul copilului. Pe care, în paranoia ei absoluta, femeia îl foloseste ca pe o arma, uzând de tot soiul de josnice tertipuri, intoxicându-l sistematic cu periculoase nascoceli. Nu se da în laturi, ceea ce este odios, de la a-i provoca febra, doar ca sa-l alerteze pe taica-sau si sa-l aduca acasa, pentru ca barbatul e îndragostit pâna peste urechi de o juna superba. Dar itele povestii melodramatice sunt mult mai complicate, cu o coma de trei ani (victima fiind obsedata din amor), cu o noua casatorie a sotului, tinuta apoi ascunsa, ca sa nu o zdruncine definitiv pe fosta sotie (fiindca el obtinuse între timp divortul) trezita din coma taman în ziua nuntii lui, cu accidente fara numar, paruieli între damele furibunde, morti fulgeratoare, psihopati, sinucideri, etc.

În fine, nenorocirile au un debit fluvial, neverosimilul, ridicolul patentat, stupiditatile, ca si jocul naiv, îngrosat al majoritatii interpretilor tin afisul, dar asta nu le împiedica pe fane (ba, dimpotriva) sa consume emotii la kilogram, sa compatimeasca la greu cu eroii povestii. Cum cei doi protagonisti, el, cel mai râvnit burlac din Turcia, ea, o fosta Miss Turcia, sunt frumosi si se iubesc la nebunie (în serial), asta le înduioseaza la maximum pe mult simtitoarele telespectatoare, care ar vrea ca ei sa ramâna împreuna, si urmaresc cu sufletul la gura toata tevatura, sperând la un happy end. Eu mai mult m-am distrat urmarind episoadele cu pricina (marfa de bazar, a la turca), vai, hacuite si de o puzderie de reclame, tânjind dupa seriale bine facute, inteligente, cum a fost „Dinastia Torwald” (cu actori buni si cu un minunat Maximilian Schell), si alea cu intrigi si femei diabolice, dar având clasa.



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

1 COMENTARIU

  1. „În fine, nenorocirile au un debit fluvial, neverosimilul, ridicolul patentat, stupiditatile, ca si jocul naiv, îngrosat al majoritatii interpretilor tin afisul” – exact definitia Telenovelei , fie turceasca, fie sudamericana, fie romaneasca. fie…
    Dar cine le ia in serios cu adevarat ? (nici fanii nu cred ca se gandesc sa ii paleasca asa soarta in viata reala :)) )
    La turci, ce sa-i faci..intotdeauna vor fi aceste tendinte contradictorii, intre mostenirea medievala (puternica pentru ca islamul e puternic si li se potriveste) si tendintele reale de modernizare care le dau putere economica si, ca atare, pondere in geografia politica. deci greu de ocolit.
    Intr-un cuvant, o pacoste de tara.

LĂSAȚI UN MESAJ