Referendumul pentru iesirea Marii Britanii din Uniunea Europeana ne arata ca demagogia politicienilor are efecte perverse. “Brexitul” a fost o idee aruncata in campania electorala de Conservatorii lui David Cameron, in incercarea de a fura voturile UKIP (partidul extremist care militeaza pentru iesirea din UE).
Pe termen scurt, strategia a functionat binisor, in sensul ca a salvat Partidul Conservator de la un adevarat dezastru electoral, insa, intre timp, tema s-a dezvoltat si a fost imbratisata de milioane de alegatori, ajungându-se la un neverosimil 50-50 intre cei ce doresc iesirea si cei care doresc ramânerea in Uniune.
Probabil ca, in final, va câstiga tabara care pledeaza pentru ramânere, la o diferenta foarte mica. Dar raul a fost facut deja, ideea, initial marginala, vazuta ca o excentricitate a unui partid minuscul, a cuprins toate paturile sociale. Chiar daca Marea Britanie va ramâne, se va simti o schimbare de atitudine.
Desigur, britanicii au avut de câstigat enorm de pe urma UE. Londra a devenit un hub european in materie de finante, oamenii de afaceri au putut investi fara restrictii in tarile UE, in special in cele din Est, unde au scos de pe piata competitorii locali, tara a fost invadata de forta de munca ieftina, care a facut sa nu se simta criza economica si care a acceptat orice fel de munci.
La fel de sigur, pe termen scurt, Marea Britanie ar cunoaste o criza majora cauzata de “Brexit”, cu o crestere insemnata a somajului. In acelasi timp, pe termen mediu, se preconizeaza ca lucrurile vor evolua pozitiv pentru britanici si negativ pentru UE deoarece exemplul ar putea fi luat si de alte tari, prima pe lista fiind Polonia, care de luni de zile practica un discurs anti-Bruxelles.
