În volumul de anticipație “Interfețe periculoase”, marele boss al FBI, J. Edgar Hoover, reînviat într-un program de computer, nu putea înțelege, într-o discuție cu marele inchizitor Torquemada de ce papa nu putea fi șantajat pe motiv că ar fi avut un fiu nelegitim. Hoover, fiu al unei epoci în care secretele oamenilor erau folosite împotriva lor nu putea înțelege că în Evul Mediu dublu-gândirea era un standard: pe de o parte clerul propovăduia anumite idei, iar, pe de altă parte, nu se dădea înapoi atunci când era vorba să încalce ideile abia enunțate. Și totul la vedere, cu știința tuturor.
În definitiv, la asta se rezumă întreaga filosofie a șantajului: dacă publicului îi pasă de o anumită faptă. În zilele noastre, Alan Turing ar fi fost un distins cercetător, poate chiar miliardar; în anii ’50, însă, homosexualitatea sa a fost pedepsită de autoritățile britanice, chiar dacă Turing a adus o contribuție majoră la descifrarea codului Enigma.
Modul în care societatea se raportează la moravuri este interesant pentru că o societate libertină eliberează individul de povara șantajului practicat de Stat. Pentru că Statul, cu ajutorul legilor Big Brother, devine depozitarul secretelor individului.
Statul, prin autoritățile sale, ajunge să cunoască preferințele sexuale ale cetățeanului, ce citește, ce cumpără, ce site-uri vizitează, cu cine întreține relații și așa mai departe. În 90% din cazuri, aceste informații nu definesc un comportament ilegal; Statul ar trebui să le șteargă. Dar nu o face pentru că, la un moment dat, este posibil să aibă nevoie de acel cetățean. Și atunci îl va șantaja cu informațiile despre el, informații care, cum spuneam, nu sunt ilegale dar pot fi imorale în raport cu standardul societății.
Fie este vorba de o pasiune pentru jocul de cărți, pentru băutură, pentru anumite forme de sexualitate, dacă morala societății le consideră a fi de neacceptat, șantajul este posibil. Dacă, însă, societatea consideră că a fi homosexual nu împiedică un politician să-și facă treaba, atunci șantajul nu mai poate fi folosit.
Pot duce legile BigBrother la o evoluție a moravurilor?
Să încheiem tot cu un exemplu din literatura de anticipație: Isaac Asimov imagina, în ultimul volum (din cronologie) al seriei “Fundația” o soluție pentru umanitate: o societate în care toata lumea citește gândurile tuturor și are acces la gândurile tuturor celor care au existat. Pe undeva, rețelele sociale actuale îndeplinesc această funcție, deși nu garantează adevărul celor postate. Dar poate că ne îndreptăm spre soluția imaginata de Asimov…
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
