. interviu cu Mares Cosmin Constantin, fermier – Buhusi

– Tânar, nelinistit, dupa o experienta de câtiva ani prin tari straine, iata-va, din nou, in tara, de data aceasta pus serios pe treaba, mai precis in agricultura. De unde ideea cu agricultura, multi tineri cauta locuri mai caldute, bine platite si, daca se poate, fara prea mult efort, va spun acest lucru din experientele mele de la bursele locurilor de munca.

– Ideea nu e noua, insa nu venise timpul pentru a o pune in practica. Ea vine de la tatal meu, care este inginer agronom, a lucrat o viata in agricultura, iar eu am crescut alaturi de el pe câmp. Practic, de el am si preluat activitatea, dupa 1990, tatal meu a devenit unul din principalii fermieri din zona, la un moment dat lucra peste 300 de hectare de teren. Am revenit in tara, la insistentele lui, care dorea sa ca eu sa-i continui munca. Am venit, m-am informat, am depus un dosar la programul PNDR: Masura 112, “Instalarea tânarului fermier”. Asta in câteva cuvinte.

– Pare simplu, insa eu stiu ca nu a fost si nu este asa de simplu. Te-as ruga sa detaliem.

– Sunt doua posibilitati, ori preiei o activitate de altcineva, ori o pornesti de la inceput. Cum tatal meu avea deja o dotare, avea si teren, avea experinta, mi-a fost mai usor. Am stat de vorba, am pus capa la cap ideile mele si ale lui, am facut inventarul a ceea ce avem, ne-am adresat OJPDRP, am facut un curs de specialitate, in cadrul proiectului, la Constanta, am intocmit proiectul, cu sprijinul Camerei Agricole, care este gratuit. Ca o paranteza, am mai participat la un curs de trei luni, aici, in Buhusi, organizat de Camera Agricola, zilele acestea astept sa ni se inmâneze diplomele. Acest curs, organizat foarte bine, unde am invatat multe lucruri noi, imi va folosi, cred, la accesarea altui proiect, in perioada urmatoare, din 2015, când se va relua programul. Tot pe scurt, am luat de la tata o parte din pamântul pe care il avea el in arenda, unele utilaje, m-am declarat Persoana Fizica in 2009, Persoana fizica autorizata in 2010. Pentru ca un proiect sa devina eligibil, el trebuie sa acumuleze un numar de UDE-uri, unitati de dezvoltare economica, pentru a accesa suma de 25.000 de euro. Aveam 35 de hectare de teren, am pus culturile pe el, am facut calculul UDE-urilor, am mai adaugat câteva animale, fiecare se constituie intr-un numar de puncte.

Timp de cinci ani nu poti da faliment

– Ati vorbit de proiect, marea problema a românilor este proiectul, cine il face, cât costa, cine este autorizat, deoarece nu toata lumea se pricepe. Cine v-a ajutat la elaborarea acestui proiect?

– Mi s-a recomandat un specialist de la Camera Agricola, doritorii trebuie sa stie ca este gratuit. Eu am fost foarte multumit de colaborarea cu acea persoana. Cu rabdare, cu amabilitate, m-a condus pâna ce l-am finalizat. Poti sa faci cu cine vrei un proiect, dar este posibil sa te coste niste bani. L-am depus, repet, in 2009, in 2010 a fost aprobat si am luat prima transa de bani. Banii sunt nerambursabili, in conditiile in care respecti strict proiectul, dar absolut tot ceea ai scris in proiect. Programul dureaza cinci ani, timp de cinci ani trebuie sa functionezi in cadrul proiectului, sa te dezvolti, sa ai crestere, nu poti sa inchizi, nu poti sa dai faliment sau sa schimbi datele principale ale proiectului. Aceste lucruri trebuie sa-ti intre bine in cap, altfel dai banii inapoi. Mai este un hop de trecut, in anul trei de derulare a proiectului, ai o prima evaluare, an de control, se verifica daca tot ce a fost trecut in proiect, s-a respectat, utilaje, cu acele caracteristici din proiect, acele culturi, acele animale etc. Eu, fiind la inceput, am avut câteva probleme, am trecut un timp de moara, de 2000 de uero si eu am cumparat una de 5000 de euro, mai performanta, am facut, impreuna corectiile necesare, insa cu mari greutati, cu referate, cu explicatii. Este bine sa nu ajungi acolo. Dupa trei ani trebuie sa inregistrezi o crestere de patru UDE-uri, cu rapoarte de progres la fiecare sase luni. Vedeti, primesti acesti bani, insa finantatorul se intereseaza foarte strict de modul in care ii folosesti. Este ceva de munca, de atentie, de seriozitate, mai ales.

– Banii au fost virati in doua transe, ce ai cumparat?

– Practic doar 30 la suta din suma trebuie sa o justifici, ban cu ban. Ceilalti bani ii folosesti cum vrei, insa tot in ferma. Eu am cheltuit toti banii pentru dotarea fermei, am cumparat o moara pentru porumb, un pulverizator, o masina de imprastiat ingrasaminte si niste animale. Cam astea au fost cuprinse in proiect. Dupa verificarea de la anul trei, primesti a doua transa, cu alt dosar, cu alte cerinte. Este un pic mai complicat, insa dupa ce ai invatat mecanismul, merge mai usor. Dupa aceea am mai achizitionat o cositoare, o grebla si alte utilaje, seminte, ingrasaminte etc.

Politica agrara trebuie facuta pe termen mai lung

– România nu reuseste, an de an, sa accesee toate sumele alocate de UE, procentul este foarte mic. Toata lumea se plânge ca cerintele sunt foarte stricte, ca nu se pricep la dosare, la proiecte, ca banii vin târziu, ca ai nevoie, la plecare, de multi bani. Care este adevarul?

– Daca vrei cu adevarat sa deschizi o afacere, pe una dintre masuri, nu este foarte greu. Cât priveste banii de la inceput, este vorba de alte masuri, eu am accesat prin 112, banii sunt nerambursabili, nu ai nevoie de bani la pornire. Acum lucrez 50 de hectare, fata de 35 la inceput, cultivate cu grâu, floarea soarelui, legume in câmp, plante de nutret, am animalele (bovine si porcine), insa numarul acestora variaza, de la an la an: mai vinzi, mai valorifici, ti le mai fura. Asta e!

– Sunteti aproape de finalul perioadei de implementare a proiectului. Cum apreciati toata aceasta mica aventura?

– Pentru mine nu a fost aventura, totul a fost scris in proiect, m-am tinut de el si cred ca am reusit. Cum sa fie? Multa munca, responsabilitate, stiinta (v-am spus ca norocul meu este tata, el este specialistul care ma ajuta, a iesit la pensie, dar nu se poate lasa de pamânt, ma mâna mereu la treaba, stiti cum este in agricultura, nu totul depinde numai de om, mai intervine si natura, daca nu stii sa folosesti timpul, perioadele, te-ai dus, s-a dus munca, cheltuiala, drepturile oamenilor care ti-au arendat terenul, profitul tau. Eu sunt multumit, cu toate ca statul, in general, nu prea ajuta agricultorii. Sa va dau un exemplu, subventia la motorina am primit-o abia acum, anul acesta nu stim daca se mai da. Nu se stie nimic, insa lucrarile trebuie sa le faci, la toamna investim deja pentru anul viitor. Eu cred ca politica agrara trebuie facuta, aprobata pe o perioada mai lunga, sa stie fermierul cu ce pleaca la treaba. Asa, asteptam si speram, eu am suprafete mici, insa sunt ferme mari, oameni care lucreaza in agricultura de multi ani, au investit, s-au angajat la credite, au contracte de distributie, de valorificare, nu poti sa lucrezi de pe o zi pe alta. Vad ca a inceput sa se miste mai bine noul ministru, Guvernul. Eu cred ca agricultura poate salva România, nu este alta solutie acum. Dar de toate acestea v-ar putea vorbi tatal meu zile intregi.

Primul tractor privat din România este la Buhusi

– Domnule inginer Constantin Mares, am vorbit cu fiul dumneavoastra despre faptul ca l-ati sprijinit si il sprijiniti in continuare in proiectele sale. O scoate la capat?

– Trebuie. Nu mai are incotro. Vad ca a inceput sa-i placa. Sa stiti de la mine, nu utilajele sunt cele mai importante in agricultura, omul este cel mai important. Asta este valabil peste tot. Omul sfinteste locul, il face mai frumos, mai bogat, il imbogateste cu munca lui, cu dragostea lui pentru animale, pentru pamânt. Eu am invatat de la tata, Cozmin invata de la mine. Asa-i de când e lumea, copiii au ce invata de la parinti, numai sa asculte, numai sa vrea. Am sa va dau un exemplu. La Revolutie, imediat, se mai tragea prin tara, tata imi spune: o sa fie mare zarva dupa aceste evenimente, o sa fie inflatie, leul o sa cada, hai sa cumparam un tractor. Cu banii care ii avem, nu o sa reusim sa cumparm o matura si un faraj, hai sa-i investim. Un taran cu putine clase, dar trecut prin viata, prin mai multe regimuri. La sfârsitul lui decembrie am depus banii, in ianuarie 1990 mi-au aprobat, in februarie, tractorul era in curte. Am fost primul român care si-a cumparat un tractor. Il avem si acum, merge, ne facem treaba. Stiti ce a urmat. Tata a avut dreptate, eu l-am ascultat si asa am reusit sa lucrez in privat, in agricultura. Dupa aceea am mai cumparat unul, tot la sfatul lui, imi zicea ca astia or sa dea faliment. Vedeti, Tractorul Brasov nu mai este.

– Dumneavoastra cu ce il ajutati?

– Acum, cu sfaturi. Eu zic ca valoreaza si acestea ceva. Este important sa spuneti acolo, in interviu, ca fondurile se acceseaza destul de greu, insa cu munca si efort, banii se obtin. La acesta masura trebuie sa respecti exact ce ai trecut in proiect, altfel dai banii inapoi. Este greu la inceput, insa dificultatea vine dupa aceea, trebuie munca si stiinta. Eu as dori sa poata accesa si alte fonduri, acum este un inceput, primul pas, nu poate ramâne aici. Si am sa va mai spun ceva, tineti minte de la un om batrân: munca nu trebuie sa te oboseasca, munca trebuie sa o faci cu placere, sa te relaxeze, nu sa o faci ca trebuie facuta, in ciuda, când muncesti din placere, te simti si odihnit. Eu mai am o vorba, vorba multa, e saracie curata.

Sa continuam, Cozmin, ca deja am vorbit prea mult, uite, tata zice ca trebuie sa mergi la treaba. Se acorda subventii si pentru animale…

– Da, beneficiaza de subventie doar aceia care au declarat animalele in 2007, eu nu aveam atunci animale, doar din 2014 voi beneficia, când se va aproba planul pe 2014-2020.

– Va descurcati cu ce aveti?

– Nu in totalitate, mai colaborez cu niste prieteni din zona, eu le dau o combina, el imi fac niste lucrari pe care eu nu le pot face singur. Suntem câtiva in zona, tineri, si ne ajutam. Eu am o cultura, el nu o are, lucram rapid la mine, apoi mergem la el. Oamenii buni se inteleg.

Din Italia m-am intors si cu o combina

Ce faceti cu productia, cu produsele?

– O parte ramân in ferma pentru animale, pentru consum, o parte o valorificam, legumele, porumbul, grâul, floarea soarelui. Trebuie sa traim, sa ne mai dezvoltam.

– Vorbeam la inceput de o perioada petrecuta in Italia…

– Italia. In Italia m-am dus de curiozitate, apoi am ramas mai multi ani. Am lucrat ca reprezentant al unei firme de bauturi alcoolice si nealcoolice, am stat câtiva ani, dupa care m-am intors, la insitentele tatalui meu.

– Ai venit cu bani?

– Nu m-am dus neaparat sa adun bani, nu am simtit nevoia sa pun deoparte toti banii câstigati, am trait, am calatorit. A fost un moment când m-am gândit sa ramân definitiv, in acelasi timp imi pare rau ca nu m-am intors atunci când tata avea o societate puternica, lucra vreo 200-300 de hectare. Era singur si nu a mai putut sa se ocupe de tot si de toate. Acum am luat-o de la capat, incercam sa mai luam teren in arenda, mai cumparam, vreau, ca impreuna, sa ne dezvoltam, sa ajungem la 100-150 de hectare. Este altceva. Din 2014 vreau sa accesez un alt proiect, pe masura 121, daca stiu eu bine, modernizarea exploatatiilor agricole. Am nevoie de un tractor performant, cu toate utilajele dupa el, de alte masini absolut necesare pentru a face agricultura performanta, de productivitate mai mare. La aceasta masura trebuie sa ai tu 50 la suta din suma pe care vrei sa o accesezi. Este o facilitate. Si cu animalele este o afacere, insa ai nevoie de bani, de conditii, de teren. Ma intrebati de banii câstigati in Italia. Am inceput o casa, cu ajutorul tatii am terminat-o, o vedeti aici, am adus o combina de recoltat grâu, am demontat-o si am adus-o cu un tir, am ansamblat-o aici si este foarte buna pentru suprafetele pe care le lucram noi.

Este o crima sa lasi pamântul nelucrat

– In Italia ai vazut, te-a interesat cum se lucreaza, cum sprijina statul micii fermieri?

– Am vazut, m-am interesat când am stiut ca ma intorc. Nu se compara, italienii lucreaza totul mecanizat, pe terenuri compacte, au irigatii, subventii cu mult mai mari decât la noi, o alta structura a culturilor. Statul aduce instalatiile de irigat pâna la parcela fermierilor, iar de acolo se descurca fiecare, motorina este la jumatate de pret, creditele sunt avantajoase, subventia la ei este de 300 de euro la hectar, la noi este 140. Insumând toate aceste, subventia nu este doar 300 de euro, se ridica la 500-600 de euro. Am avut si noi, insa am distrus tot, pamântul s-a dat inapoi la fostii proprietari, structurile de organizare au fost desfiintate, baza materiala a disparut, iar taranul, de la an la an, nu a mai putut lucra pamântul, s-a parcelat, a saracit deoarece nu s-au mai administrat ingrasaminte, de aceea productiile sunt mici, ajung doar pentru consumul propriu. Abia in ultimii ani se incearca o comasare a terenurilor, s-au infiintat societati si asociatii agricole, cum sunt si in Buhusi destul de multe, cu suprafete mari, care lucreaza dupa tehnologii moderne, cu utilaje performante. Au investit foarte mult, altfel nu se poate. Eu, altii ca mine venim din urma. Este o crima sa lasi pamântul nelucrat câtiva ani, iti trebuie alti 3- 4 ani pentru a-l aduce la nivelul unui sol productiv, cu investitii foarte mari. Aceste aspecte sunt cunoscute, insa lucrurile se misca destul de greu. Nu ne putem compara, nu putem sa ne batem pe piata cu ei la preturi. Când am fost la cursul acela la Constanta, ne-au dus in practica la diferite ferme, nu din acele foarte mari, ci ferme mijlocii, care accesasea si ei fonduri europene. O ferma avea 100 de bovine, cu productia contractata de o firma mare de prelucrarea laptelui, una avea vita de vie, alta legume, toate infiintate cu fonduri europene, cu fonduri românesti. Am fost si in Bacau la o ferma de crestere a suinelor, avea 2000 de porci. Deci, se poate si la noi.

La agricultura se pricep multi, doar cei seriosi reusesc

– Am putea concluziona, ai luat banii, cei 25.000 de euro, ai pus afacerea pe picioare, vreti sa va dezvoltati, la anul doriti sa luati alti bani. Ce i-ai spune unui tânar, dornic si el sa se apuce de agricultura?

– Eu sunt multumit de ce am facut pâna acum. Imi place ceea ce fac, am planuri de viitor. Ma gândesc serios si la dezvoltarea sectorului zootehnic, insa toate la timpul lor. Eu l-as sfatui sa incerce, sa se informeze, sa invete si, daca este serios, fara seriozitate nu merge sa te apuci de agricultura, nu poti sa accesezi fonduri europene, fonduri de la programul national. Ii pot ajuta, ii pot consilia, asa cum am fost si eu la inceput. Daca ai cu ce pleca, este pacat sa nu pornesti o afacere de acest gen, sau alta structura de productie. Oricine poate deschide un calculator, se poate informa, poate cere sfaturi de la altii, poate merge la Directia Agricola, la APIA, la Camera Agricola. Nu-i usor in agricultura, insa eu am ales aceasta cale, acest domeniu.

– Am vorbit cu un tânar care a depus un proiect si nu a fost aprobat, el spunea ca nu a fost declarat eligibil deoarece nu a dat spaga. Tu câta spaga ai dat?

– Nu este adevarat. Este o prostie. Daca un proiect nu se aproba, inseamna ca nu a fost in regula, nu ai respectat criteriile, nu ai acumulat numarul suficient de UDE-uri, nu ai prezentat garantie, incredere. Se depun multe proiecte, insa sunt aprobate cele mai bune, se poate ca si proiectul acelui om sa fi fost bun, insa au fost altele mult mai bune. Si apoi proiectele nu sunt aprobate in Bacau, sunt centre, mi se pare ca este si la Iasi unul, deci nici vorba de spaga, de ochi frumosi. Oamenii pot spune multe la necaz, insa nu-i drept sa faci asemenea acuzatii. Mai intervine si problema banilor, a sumelor totale alocate fiecarei masuri, ma gândesc ca aprobarile au in vedere si acest aspect. V-am spus ca proiectul l-am facut prin Camera Agricola, nu am platit nimic, consultanta este gratuita, te invata pas cu pas exact tot ce trebuie sa faci. Este in joc si prestigiul lor, a institutiei. Monitorizarea este obiectiva, nimeni nu are interesul ca tu sa nu reusesti, totul depinde de tine.

– Totusi, cam cât ai cheltuit pâna la final?

– Nu pot sa va spun, nu am calculat, drumurile la Bacau, ceva bani la Registrul Comertului, copii dupa diferite acte. Atât. Nici nu poti sa le iei in calcul.

loading...

Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

2 COMENTARII

  1. 1/2, JUMATATE-AU PRIMIT BANI, JUMATATEA-AU PRIMIT SFATURI.
    Au fost zeci de mii de proiecte, care au fost in regula (DECLARATE „CONFORM”),
    AU FOST „ELIGIBILE”, ADICA FINANTABILE;
    AU FOST TRECUTE PE LISTA DE ASTEPTARE;
    APOI ASTEAPTA , SI NU SE MAI FINANTEAZA, CA NU MAI-S BANI.
    Fermierul prezentat aici , a depus proiectul prin 2009, cind nu era mare-nghesuiala la depunare de proiecte. Dupa-ceea insa a fost ce-am zis mai sus, la-nceput.
    Pentru ca nimeni din Romania, ni ministru, ni prim ministru, ni politician nu s-a dus la Bruxelles sa explice ca la noi nu e ca la ei. Adica la ei vine un singur fermier din catun sa ceara ajutor bani europeni, fiindca ceilalti sunt fermieri asezati, fiecare cu cite 50-60 ha de teren si cam tot atitea vaci (50-60 capete),
    iar in Romania, DOAR UNUL SINGUR FERMIER ESTE CIT DE CIT ASEZAT, iar CELALTI 100 DE FERMIERI AU NEVOIE DE BANII EUROPENI, fiindca dupa 1989:
    – terenul n-a fost dat celor care aveau nevoie de el sa-l munceasca, ci a fost dat celor care nu-l puteau munci;
    – tractoarele si utilajele n-au fost date, dupa teren, adica celor care aveau nevoie, ci
    au fost date celor care le topeau la fier vechi;
    – subventiile, destule si multi ani, ca si-acum, nu sunt date cui trebuie;(date electoral)
    – agricultura, ca ramura de baza a economiei, inca nu-i vazuta de parlamentari si guvernanti. sI alte , si alte anomalii.
    Succes celor care-au mai ramas !

  2. Intr-o emisiune Viata satului, la TVR 1, domnul ministru Daniel Constantin, care e un baiat tare
    bun, a prezentat ca Romania va mai primi bani pentru inca 30 000 de proiecte pentru fermele mici, fiindca asa au apreciat cei de la Uniunea Europeana( sa-i spunem coana Europa).
    Ai putea zice: „mai ce mai succese („succesuri” )are d-l ministru „”!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
    De fapt, asta e o nimica toata ( 1-2 proiecte pentru un sat).
    Adica, exact cum as primi eu 2 (doua) coli de scris pentru o saptamina, cind am nevoie la birou de un top de coli de 500 bucati .
    Adica, domnul ministru TREBUIA SA STIE SI SA CEARA LA BRUXELLES, SA MEARGA ACOLO, CU JALBA-N PROTAP : DOMNULE, LA NOI E NEVOIE DE BANI PENTRU 1 000 000
    DE PROIECTE. Veti spune de unde bani ?????????????
    Pai de la masurile unde banii n-au fost folositi, foarte simplu.
    E drept ca ministrul trebuie ajutat, si de fermieri, si de cei din minister, care sa vina si ei prin sate sa vada cu ochii lor, cum e treaba ( ca fermierul n-are nici anvelope second la caruta, tractorul n-are bani sa repare pompa de injectie si injectoarele, iar prim ministrul vrea sa dea banii celo care-au cumparat televizoare scumpe si alte electrocasnice inutile.

LĂSAȚI UN MESAJ