Chiar asa, am ajuns un loc in care raul si rautatea au ajuns reguli (uneori chiar scrise) ale unei vieti din ce in ce mai precare. Grav este ca prea multi bacauani par ca s-au obisnuit cu mizeria din jurul blocurilor, cu lipsa apei calde si reci, cu neinchipuit de numerosii caini ce-au umplut orasul, cu saracia si somajul, cu pietele controlate de samsari, cu violenta si spargerile. S-au obisnuit si nu mai reactioneaza. Sau, daca o fac, privesc in jur cu teama si vorbesc soptit, se ascund in spatele anonimatului cand se plang, de parca ar trai intr-o colonie penitenciara si nu intr-un oras inscris (macar teoretic) pe harta Europei. Am fost martor chiar la o marturisire a unui om care a lucrat si mai lucreaza inca in Primarie. Omul parea de-a dreptul inspaimantat si, la un moment dat, mi-a spus cu voce gatuita: aSper sa nu afle primarul, ca nu stiu ce-mi face!" L-am privit pe barbatul din fata mea si am realizat atunci ca situatia este grava. Mai grava chiar decat decaderea orasului, este vorba despre decaderea oamenilor. Mai grava decat ruina financiara, este vorba despre ruina interioara. Mai grava ca disperarea si plictisul, vorbim despre disparitia sperantei. Oare cum a reusit un singur individ, in numai cinci ani, sa amputeze atat de mult din ceea ce insemna bacauanul? Oare cum am uitat mandria si acceptam sa fim dominati de un ins fara insusiri care sa-i justifice despotismul? Oare unde ne este onoarea daca multi au ajuns sa-i pupe poala doar pentru a fi in gasca abonata la bani multi si nemeritati?
[ad#stire]Unde s-a evaporat indaratnicia cu care respingeam orice forma de limitare a libertatii? Cum de-a disparut dorinta de a ne construi un viitor dupa voia noastra, nu dupa bunul-plac al unui jupan cinic si indiferent. Nu este deloc intamplator ca in sectia de psihiatrie ajung multi copii, pentru ca toxicitatea acestui oras sufoca si oamenii in toata firea. Daca vom mai sta indiferenti si vom astepta sa ni se picure zilnic otrava in viata, daca nu ne vom scutura de jugul parsiv care ne-a fost aruncat in spate cu zambet de milog, daca nu ne vom reaminti ca suntem mai buni decat cel ce nemeritat conduce acest oras, atunci vom cobori si mai mult, si mai mult, pana cand vom trai in 1980, 1970, 1960...

Nelu Brosteanu

Scrie un comentariu

Daca nu comentezi la subiect sau bati campii te sterg de nu te vezi!

Subject:

Nume:
Email:
Comentariu: *
Cod de verificare: *	Copiati codul de verificare din imagine :

de neiertat

#3 : 22/01/2010, 01:59

---

of, of, of, minţile astea luminate

Gabriel Costea

#2 : 20/01/2010, 14:02

---

Bravo domnu' Nelu frumos scris, mi-am adus aminte de perioadele frumoase.

primarul care va veni

#1 : 20/01/2010, 12:51

---

Foarte bun articolul ! Felicitari !
Este intr-adevar momentul sa realizam ce inseamna sa ne incredintam soarta unor parveniti , unor venetici fara dragoste si respect fata de Bacau , unor oameni care si-au trait copilaria si adolescenta in medii toxice , in care singura regula era sa-i furi mancarea din fata colegului , sa te ridici calcand pe cadavre , sa ceri gazduire dupa care sa-l dai afara din propria casa pe cel ce te-a omenit...