A fost una dintre concluziile celor două ore şi jumătate ale Centenarului „Marin Cosmescu”, dovadă fiind – aş zice acum, după eveniment – şi seducţia produsă asupra dâmboviţeanului omagiat, care din 1946 s-a ataşat de urbea lui Alecsandri şi Bacovia. A scris despre primele publicaţii apărute aici – de la „Santinela de Bacău” (primul număr – 2 nov. 1859) până la „Ateneu” (1925) –, despre jertfa creatoare a lui Ion Luca sau despre neamul Budenilor, nebăgat în seamă până la el.

În locul referatelor, profesorii, scriitorii, studenţii au audiat preţioase amintiri despre Marin Cosmescu: cercetătorul literar (Ioan Mitrea, Grigore Codrescu, Petre Isachi, George Calcan), scriitorul (Viorel Savin), publicistul (Ioan Neacşu), profesorul (Maria Smădu, Crenguţa Pâslaru, Mariana Codrescu, Doina Cmeciu, Ştefanache Spulber, Traian Valeriu, Elena Bostan, Mara Paraschiv, Daniel Nicolescu, Constantin Nilă – unii dintre ei, foşti elevi ai celui celebrat), rebusistul (Jean Isarii).

Studenta Denisa Gherman s-a întâlnit pe acelaşi palier cu acesta: pe 30 sept., la „Noaptea cercetătorilor”, filologa a pledat pentru salvarea Casei „Alecsandri”, iar Marin Cosmescu, în acelaşi ton, a propus în 1990 ca Primăria Bacău să-i acorde poetului născut aici la 14 iunie 1818 titlul de Cetăţean de onoare al municipiului. Viorel Savin a cerut – motivat – ca M. Cosmescu-Delasabar să fie primit, post-mortem, în Uniunea Scriitorilor din România, iar Ramona Mocanu ne-a invitat la partea a doua a centenarului, în noiembrie, la Colegiul Naţional „V. Alecsandri”.

Semnatarul acestor rânduri, moderator, s-a declarat foarte mulţumit de cele întâmplate, mai ales că totul a fost înregistrat audio, pentru cei ce vor veni. (Din fonoteca de aur, în deschidere, am ascultat cu toţii vocea lui Marin Cosmescu, care în 1964 a năşit seria nouă a Revistei „Ateneu”.)


Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

2 COMENTARII

  1. Laudabil un astfel de demers. Insa cred ca ne imbatam cu apa rece…
    In Bacau, cu exceptia unui mic grup elitist, cultura e la pamant…
    Fie ca ne place sau nu, nivelul educational este unul mediocru, asta mai ales in randul clasei politice, parvenite.

  2. Foarte adevărat și trist ceea ce spune Silviu. Ne îmbătăm cu apă rece. Orașe dinamice, unde se poate vorbi despre cultură sunt Clujul, Sibiul, Brașovul, Timișoara, Bucureștiul. Bacăul e provincial ca întotdeauna. Uitați-vă cu atenție la fotografie. Cine vine din urmă? Apoi nici elitele nu mai sunt ceea ce erau. Fața a fost luată, adesea, de veleitari, iar oamenii valoroși sunt marginalizați sau se descurcă pe cont propriu.

LĂSAȚI UN MESAJ