DETURNARE LINGVISTICA. În plin centrul Bacaului, pe usa unui local: „30 apr. – 3 mai/ÎNCHIS/UNITATEA NOASTRA VA UREAZA SA PASTETI FERICITI”. E adevarat ca urarea „Paste fericit!” este… nefericita (corect: „Un Paste fericit!”, desi adjectivul ar trebui înlocuit cu „linistit”), dar de aici pâna la siluirea bietului substantiv pentru a se comporta ca un verb cu mod, timp, persoana si numar e prea mult. Sunt curios daca macar un client din ziua de 4 mai, la prima ora din program, le va fi batut obrazul celor ce au comis un dublu pacat: fata de Dumnezeu si fata de semeni.
O-UL (GOL!) DE PASTE. În a doua zi de dupa praznicul Învierii Domnului, seara, ne-am delectat cu un meci de fotbal. Când Dinamo a marcat al doilea gol, crainicul de la RRA, Ilie Dobre, a extins emisia fonica pentru singura vocala din cuvântul magic, gol, la circa doua minute (exagerez, desigur). Stiam ca figureaza în Cartea recordurilor pentru un exercitiu asemanator, dar prestatia de luni, 2 mai 2016, se cere a fi înregistrata în aceleasi cataloage, în perspectiva unei noi performante.
ROTARI-U E ROTA-RIU (SI INVERS). La aceeasi partida, am… beneficiat de doua pronuntii ale aceluiasi nume de fotbalist. La Digi Sport, mijlocasul dinamovist avea patru silabe (*Ro-ta-ri-u), în vreme ce la Radio-România Actualitati avea mai putin cu una (Ro-ta-riu). I-am dat dreptate lui Ilie Dobre, învatator la baza (a absolvit Scoala Normala „Carol I” din Câmpulung-Muscel în vremea când se studia limba româna, cu bune lectii de fonetica), cel care stie ca e o sclifoseala sa ignori diftongul /iu/, crezând ca e mai interesant sa rostesti *Mo-ra-ri-u, *Co-jo-ca-ri-u,*Ciu-bo-ta-ri-u etc. Sa fie reflexul domeniului mass-media? Spunem, corect, te-le-vi-zi-u-ne, nu *te-le-vi-ziu-ne.
BUNA ZIUA! AM PROMOVAT. Înca e discutabila formula organizatorica pentru „proba de evaluare a competentelor lingvistice de comunicare orala în limba româna”. Câta vreme nu se acorda note, ci calificative, s-a instituit reteta promovarii: e de ajuns sa spui buna ziua la intrarea în sala si la plecare. La unul dintre cursurile de pregatire initiate de Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacau, aproape de final, doi liceeni au iesit din sala fara sa salute. „Nu vor lua examenul”, le spun în gluma celor ramasi. Urmatorii au adaugat un „Multumesc!” (cursurile sunt gratuite).
EXCELSIOR! Aflam despre o actiune bucuresteana de succes: „Cinci muzee, cinci licee”. Eu as fi continuat-o cu „cinci zmeie”, ca premii. Rezolvam necesara recompensa, dar si o chestiune de ortografie: desi singularul are terminatie identica – muzeu, liceu, zmeu –, la plural apare un i (iot) în fata lui e (preiotare) la început de silaba doar în cazul cuvintelor vechi, de tipul lui zmeu.
RAU, DAR BUN. S-a facut caz – si pe buna dreptate – de creatia bizara promovata de un fost ministru al Educatiei: *genunche. Evident, corecta este forma cu -i, dar un naiv ar putea lua în calcul varianta (chiar daca este un regionalism) oferita de DEX, genunche, s.m. Problema e ca dictionarul citat nu are valoare normativa, ci pur explicativa. Pentru a stabili forma corecta, apelam la IOOP (ultimele editii, din anii 1950 încoace, admit doar forma genunchi) sau la DOOM1,2. Zic totusi ca e buna la ceva nedorita pereche pentru ca la repezeala ne vine sa scriem *a îngenunchia, ca doar vine de la genunchi. Da, dar avem în fata un verb, care se cere conjugat: (eu) îngenunchez (nu *îngenunchiz), ca si cum ar veni de la *genunche. De aceea e corecta forma a îngenunchea.
