– membrele Asociației Sofi Roz din Bacău învață și alte femei diagnosticate cu cancer la sân ce trebuie să facă pentru a trece peste acest „obstacol” – gândirea pozitivă și dorința de a trăi au fost armele lor împotriva acestei maladii, iar după experiența trăită au ajuns să zâmbească mai mult, să se bucure cu adevărat de viață
Este un lucru știut că de la un an la altul tot mai multe femei sunt diagnosticate cu cancer la sân. Vestea le ia pe nepregătite aproape pe toate și multe dintre ele renunță la luptă din start. Sunt însă și paciente care nu se dau bătute cu una cu două. Când îi privesc pe cei dragi, realizează că nu se pot despărți așa curând de ei și caută orice portiță să meargă mai departe.
Roz, simbolul cancerului la sân, și Sofi, de la Zeița Înțelepciunii
Astfel de persoane puternice și motivate sunt la Asociația Sofi Roz din Bacău, înființată în anul 2005 de câteva băcăuance diagnosticate cu cancer la sân care au dorit, după ce au depășit momentul, să fie ca un „ghid” pentru alte femei care nu știu ce au de făcut după ce primesc cumplita veste. Toate au trecut prin această experiență dură, dar astăzi sunt cu zâmbetul pe buze.
Optimismul lor este molipsitor și le face bine tuturor celor din jur, dar mai ales femeilor care încep lupta cu această maladie și pot vedea că sunt persoane care au reușit să câștige lupta. „Eu m-am operat în 2003 și atunci nu aveai acces la atâtea informații. Din dorința de a ajuta și alte doamne, am decis împreună cu alte câteva membre fondatoare, care au trecut prin aceeași experiență, să facem asociația. Am zis să ajutăm măcar cu un sfat, să cunoască pașii, pentru că după diagnostic nu prea știi ce să faci. Ne-am gândit atunci și la un nume.
Am zis să fie Roz, simbolul cancerului la sân, și Sofi, de la Zeița Înțelepciunii, pentru că trebuie să fii un om înțelept, să te împrietenești, să trăiești dar și să lupți cu boala”, ne-a mărturisit Mioara Spiridon, președinta Asociației Sofi Roz. La foarte scurt timp s-au remarcat prin activități dedicate luptei împotriva cancerului la sân, s-au înscris în Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer din România, au ajutat paciente care aveau nevoie de proteze mamare și în fiecare an derulează campanii de prevenire și informare. Ușa lor a fost deschisă tuturor celor care au dorit să afle cum trebuie să se comporte în fața acestei boli necruțătoare și cum pot zâmbi după cancer.
„Dansul vieții”
Dorica Platon, vicepreședinta asociației și cofondatoare, și-a spus povestea oricui a dorit să o audă. Sunt 13 ani de când s-a operat ultima dată de cancer, pentru că a mai trecut printr-o intervenție și în 1994, dar acum este bine. Spune că totul pornește de la psihic. O gândire pozitivă poate face mai mult decât toate tratamentele la un loc.
„Trebuie să accepți boala, să o iei ca pe un partener de viață, să te comporți normal, să ai un psihic foarte bun, să crezi în Dumnezeu și să ajuți pe alții, fără să aștepți recompensă. Boala te face mai bun, dar și să vezi care sunt prioritățile. În 2003 am fost depistată cu un stadiu avansat, dar uite că au trecut 13 ani și sunt bine”, ne-a spus zâmbind Dorica Platon. Boala te schimbă, dar cine ar fi crezut că ar putea fi o sursă de inspirație pentru un volum de poezii? Și totuși este posibil. Rodica Dascălu a publicat cartea „Dansul vieții” după ce a cunoscut cancerul.
„După ce am fost diagnosticată și am mers la Institutul Oncologic din București eram șocată de diagnostic, eram într-o stare proastă, mă lamentam și fiind în salon cu mai multe paciente am început să privesc în jur și să văd că erau femei foarte tinere. Eu aveam atunci 59 de ani și mi-am spus că de bine de rău eu mi-am trăit viața, dar în același timp mi-am zis că trebuie să fiu puternică. Am ascultat poveștile tuturor și din 2012 până în 2015 am ținut un jurnal despre toată această experiență. În volumul de poezii sunt și idei din acest jurnal”, spune Rodica.
Și-a lansat cartea în prezența colegelor de la asociație și chiar dacă înainte nu a mai scris versuri, recunoaște că această pasiune o ajută. Îi ține mintea ocupată și nici nu mai are timp să se gândească la boală, pentru că acum lucrează la al doilea volum.
Diagnostic care le-a schimbat viața
Cam aceasta este atitudinea tuturor femeilor care vin la Sofi Roz. Au legat o prietenie frumoasă și de două ori pe săptămână se întâlnesc și fac terapie ocupațională, povestesc și se sfătuiesc. Au învățat să facă brățări pe care le oferă cu drag băcăuancelor în cadrul activităților de prevenire derulate, dar, cel mai important, învață să trăiască frumos și fără stres.
„Acum nimic nu mai este obligatoriu. Încerc să mă stresez mai puțin, mă plimb foarte mult și îmi încarc timpul cu activități plăcute. Dar nu trebuie să te culci pe o ureche. La diagnosticul acesta nu poți să lași garda jos și la cel mai mic semn trebuie să te duci să vezi despre ce este vorba, pentru ca prevenția înseamnă 80 la sută din reușită”, ne-a mărturisit și Dorina Andone, care a aflat că are cancer la sân în 2012, după ce soția unui prieten a murit de cancer. S-a dus la medic cu o suspiciune și s-a întors cu un diagnostic care i-a schimbat întreaga viață.
A avut noroc că boala era la început și după intervenția chirurgicală s-a întors la familie, dar cu o altă viziune despre viață. Și Geanina Păduraru s-a schimbat după această experiență. „În 2010 am descoperit un nodul pe sânul stâng. Nu am mers imediat la medic. M-am dus doar și am făcut ecografie pentru că nu voiam să accept ideea că mie mi se poate întâmpla. Mergeam foarte mult pe carieră, nu avem timp nici să respir și abia în 2011 am luat decizia de a merge la Cluj. Am urmat tratamentul clasic și astăzi sunt aici, sunt bine, deci se poate să treci peste”.
Mamă a două fete gemene, a găsit sprijin în ele și în soț și a luptat cu toate puterile să le rămână alături, speră ea încă vreo patruzeci de ani de acum încolo. Experiențe și destine. Luptă și speranță. Și femei care au învins cumplita boală.
În fiecare an, peste 200 de băcăuance sunt diagnosticate cu cancer la sân. Medicii recomandă autoexaminarea și la cea mai mică suspiciune prezentarea la cabinet pentru investigații amănunțite. Dacă diagnosticul este pus devreme, șansele de reușită sunt mari.
